MÂNDRIA

Mândria denotă o percepție eronată pe care ne-o formăm despre noi înșine. Această percepție poate fi rezultatul unui raționament defectuos sau al cedării în fața unei ispite venite din partea Celui Rău, ducând la formarea unei imagini eronate despre noi înșine sau despre acțiunile noastre. Această idee greșită ne zugrăvește adesea viața cu false virtuți și trece cu vederea peste păcatele noastre, împiedicându-ne să ne convertim și să căutăm libertatea de care avem nevoie. Mândria este „mama tuturor păcatelor”, ceea ce înseamnă că din mândrie decurg toate celelalte păcate. Păcatul mândriei a dus la căderea Satanei și a celorlalți îngeri.

Remediul împotriva mândriei este dat de smerenie, o virtute care ne însuflețește printr-o autentică cunoaștere de noi înșine, oferindu-ne posibilitatea de a ne vedea așa cum ne vede Dumnezeu. Cine dintre noi nu ar dori să cunoască întregul adevăr cu privire la cine suntem? Nu am vrea să ne privim sufletul prin ochii lui Dumnezeu? Acest lucru poate fi înspăimântător, deoarece s-ar putea să nu ne placă ceea ce vedem, dar, dacă nu ne privim sufletele în mod clar și onest, nu vom fi niciodată capabili să progresăm.

Mândria te face să ai o atitudine de superioritate. Persoana mândră se simte ușor jignită, judecă, cere să fie apreciată și lăudată, nu reușește să ceară cu sinceritate sfatul celorlalți, este autoritară, vorbește de rău pe ceilalți, este înclinată spre mânie, se ceartă și este extrem de supărăcioasă.

Cei smeriți sunt adevărați slujitori ai celorlalți, manifestând caritate și disponibilitate imediată de a ajuta, fără a se preocupa de propriile interese. Ei acceptă criticile, și chiar judecățile nedrepte, cu seninătate, căutând posibilități pentru a iubi tot mai mult. Pentru ei, iertarea este un lucru de la sine înțeles. Oamenii smeriți sunt plini de compasiune, sunt dispuși să slujească celorlalți și sunt bucuroși atunci când ajutorul lor trece neobservat, fiind mângâiați cu faptul că numai Dumnezeu cunoaște toate lucrurile. Ei nu se ceartă, nu-și impun punctul de vedere, ci ascultă și caută să-i înțeleagă pe ceilalți cu compasiune și blândețe, tinzând mereu să descopere adevărurile profunde revelate de Dumnezeu.

Pe măsură ce creștem în harul lui Dumnezeu, o formă puternică de mândrie care poate apărea în viața noastră poate fi mândria de natură spirituală. Această formă de mândrie apare la cei care doresc să crească în viața de credință și se consideră mai sfinți decât sunt. Aceștia așteaptă ca ceilalți să observe cât de buni sunt și să fie apreciați pentru sfințenia lor. Când se confruntă cu un păcat, le este rușine și își justifică păcatul, găsind scuze, nereușind să își mărturisească cu sinceritate păcatul.

Gândiți-vă la smerenie ca la adevăratul remediu împotriva păcatului mândriei. Cu siguranță și dumneavoastră vă confruntați cu mândria, așa că recunoașteți această realitate. Rugați-vă pentru darul adevăratei cunoașteri de sine, care este un rezultat al smereniei. Caută să vă vedeți așa cum vă vede Dumnezeu și veți reuși cu mai mare ușurință să luptați împotriva mândriei.