MANIFESTARE ETILICĂ

Un bețiv merge pe stradă în zig-zag. Dintr-o dată, se lovește de un stâlp de iluminat și, cu mult bun-simț, își cere scuze:

– Scuzați, domnule, nu v-am observat!

Merge mai departe și, la câțiva metri mai în față, dă peste un semafor. Iarăși:

– Scuzați, domnule, scuzați!

La câțiva pași, se împiedică de un semnal de trafic și iarăși își cere scuze:

– Scuzați-mă, domnule. A fost fără să vreau!

Astfel, mergând și împiedicându-se din stâlp în stâlp. Însă după vreo cincisprezece-douăzeci de împiedicări, supărat și epuizat, se așază pe marginea trotuarului, spunând:

– Ajunge! Nu mă mai mișc de aici până când nu trece toată manifestația.

Pe stradă nu era nicio manifestație. O adevărată defilare de efluvii etilice era în capul lui. Era o problemă de interior, nu de exterior.

De câte ori nu ni se întâmplă la fel în viață! Răul pe care îl vedem în cei care ne înconjoară – deseori – se află în interiorul nostru mai degrabă decât în afară; în mine mai mult decât în cei care se află alături de mine.

Pentru aceasta, pentru a face lumea mai bună, este bine să se înceapă cu sine.