MÂNTUIȚI PRIN HARUL DUMNEZEIESC
LECTURA I
Mânia şi îndurarea lui Dumnezeu se arată prin exil şi prin eliberarea poporului.
Citire din cartea a doua a Cronicilor 36,14-16.19-23
În zilele acelea, toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit infidelităţile, după lucrurile abominabile ale popoarelor. Au profanat casa Domnului, pe care o sfinţise în Ierusalim. 15 Domnul Dumnezeul părinţilor lor i-a trimis la ei pe mesagerii săi ca să-i trezească şi să-i trimită, pentru că îi era milă de poporul său şi de lăcaşul său. 16 Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, i-au dispreţuit cuvintele şi i-au luat în râs pe profeţii lui, până când a venit mânia Domnului asupra poporului său şi nu a mai fost leac. 19 Au ars casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului; au ars în foc toate clădirile sale şi a nimicit toate obiectele sale preţioase. 20 Pe cei care au scăpat de sabie, Nabucodonosor i-a dus captivi în Babilon. Ei i-au fost sclavi lui şi fiilor săi până la stăpânirea regatului perşilor, 21 ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până când ţara îşi va ispăşi zilele sale de sabat; în toate zilele dezolării ei, se va odihni până se vor împlini şaptezeci de ani. 22 În primul an al lui Cirus, regele perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a mişcat duhul lui Cirus, regele perşilor, care a pus să se transmită o veste în toată stăpânirea lui, chiar şi în scris, zicând: 23 “Aşa vorbeşte Cirus, regele perşilor: «Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate domniile pământului şi m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Oricine dintre voi este din poporul său, Domnul Dumnezeul său să fie cu el: poate pleca acolo!»”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 136(137),1-2.3.4-5.6 (R.: 6a)
R.: Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, Doamne!
1 Pe malurile râurilor din Babilon
şedeam şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela
ne atârnasem harpele. R.
3 Căci acolo, cei care ne-au dus în robie
ne cereau cuvintele cântărilor
şi opresorii noştri ne cereau veselie:
“Cântaţi-ne din cântările Sionului!” R.
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalim,
să mi se usuce mâna dreaptă! R.
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele! R.
LECTURA A II-A
Noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, dar am fost mântuiţi prin har.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,4-10
Fraţilor, Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, 5 pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos – prin har aţi fost mântuiţi – 6 ne-a înviat şi ne-a aşezat în ceruri în Cristos Isus, 7 ca să arate în veacurile care vin bogăţia nesfârşită a harului său prin bunătatea faţă de noi în Cristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi datorită credinţei şi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu, 9 nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10 Dar noi suntem opera lui, creaţi în Cristos Isus în vederea faptelor bune pe care le-a pregătit Dumnezeu de mai înainte ca să umblăm în ele.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică.
EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,14-21
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: “După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. 16 Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. 19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. 21 Însă oricine face adevărul vine la lumină, ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, nu ne-ai abandonat când am păcătuit împotriva ta. L-ai trimis pe singurul tău Fiu pentru a muri pentru noi, pentru a se jertfi o dată pentru totdeauna ca Miel nevinovat și pentru a ne salva, iertând datoria păcatelor noastre. Îți mulțumesc și astăzi pentru darul minunat al mântuirii. Dăruiește-mi darul harului tău, purifică-mi sufletul și fă-mă părtaș de viața veșnică în Împărăția ta.
Reflecție asupra istoriei Regatului lui Iuda
În această a patra duminică din Postul Mare, cu prima lectură, continuă călătoria noastră de-a lungul momentelor cheie ale Istoriei Mântuirii. Cartea a doua a Cronicilor privește retrospectiv la istoria Regatului lui Iuda. Din păcate, aceasta este în mare parte una plină de infidelității din partea conducătorilor lui Iuda, a preoților dar și a poporului. În loc să fie o lumină pentru națiuni, poporul lui Dumnezeu a săvârșit ororile păcătoase ale popoarelor păgâne și a pângărit Templul Domnului din Ierusalim. Dumnezeu a trimis profet după profet pentru poporul său. Dar ei i-au respins atât pe profeți, cât și mesajul lor care atrăgea atenția cu privire la căința față de păcate și idolatrie, precum și la făgăduința privind îndurare divină. Distrugerea orașului Ierusalim și a Templului de către babilonieni este văzută de cronicar ca o pedeapsă dumnezeiască. A fost, de asemenea, o modalitate de a impune odihna sabatului – 70 de ani de odihnă – pentru țara lui Israel. Timp de secole, poporul lui Israel nu respectase anii sabatului (Lev 25,1-7) și anii jubiliari (Lev 25,8-22-55). Cartea Leveticului prevăzuse pedeapsa exilului pentru nerespectarea repaosului agricol prevăzut în timpul anilor de Sabat (Lev 26,43). Cei 70 de ani de exil, profețiți de Ieremia (Ier 9,2, 25,11, 29,10; Dan 9,2), au luat sfârșit în jurul anului 538 î.Cr. odată cu decretul regelui persan Cirus de reconstruire a Templului din Ierusalim. În toate acestea, mesajul cronicarului este acela că Dumnezeu rămâne Stăpânul istoriei și o conduce. Dumnezeu va întoarce poporul său din exil, pentru că este fidel jurămintelor de alianță pe care le-a făcut cu Abraham și David.
Tatăl salvează lumea prin Fiul
Deși exilul babilonian a luat sfârșit și Templul a fost reconstruit, în cărțile Ezdra și Nehemia se transpare sentimentul că aceasta era doar o împlinire parțială a profețiilor de reabilitare a poporului. Poporul lui Iuda, întors din exil, aștepta lucruri mai mari: Regatul lui David trebuia reîntregit, cele douăsprezece triburi ale lui Israel trebuiau reconstituite, un Nou Legământ trebuia să fie stabilit, iar Slujitorul lui Dumnezeu urma să apară. Adevărata și ultima restaurație nu se va petrece decât cu trimiterea Fiului lui Dumnezeu. Isus este cel care pune cu adevărat capăt exilului, stabilește Noul Legământ și devine Noul Templu în care ne putem închina lui Dumnezeu Tatăl în Duh și Adevăr.
Prin har ați fost mântuiți
În Scrisoarea către Efeseni, Paul începe fragmentul pe care îl citim astăzi cu Dumnezeu ca și izvor al mântuirii noastre. Apoi, Paul descrie păcatul ca fiind un fel de moarte spirituală. A fi salvat prin har este un fel de înviere spirituală din moartea spirituală provocată de păcat. Paul continuă să descrie starea de păcat originar în care ne-am născut. Când Paul vorbește despre mântuire, el vrea să spună că suntem salvați de Cristos nu doar de păcatele personale pe care le comitem, ci și de starea de moarte spirituală cu care ne-am născut. Paul subliniază faptul că eliberarea noastră de Diavol și de păcatul originar reprezintă un dar nemeritat primit din partea lui Dumnezeu, un dar care nu poate fi câștigat prin faptele noastre, ci doar primit cu umilință și recunoștință. Suntem mântuiți nu prin propriile noastre eforturi, ci prin har. Nu ni se datorează mântuirea. Harul mântuitor ne este dat în și prin Botez, și reprezintă modul în care începem să participăm la Învierea lui Cristos din morți și la Înălțarea sa în slavă.
Doamne Isuse, tu ești Mântuitorul și Răscumpărătorul meu. Ți-ai dat viața ca să mă salvezi de păcat și de moarte. Ne-ai răscumpărat de sub puterea Diavolului. Îți sunt recunoscător pentru tot ceea ce ai făcut.
Sunt cu adevărat recunoscător pentru lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a realizat în favoarea mea?
Cum aș putea, printr-o rugăciune de mulțumire, să îmi manifest recunoștința pentru darul nemeritat al mântuirii?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: