MAREA REVELAȚIE

O educatoare îi observa pe copiii din grupă în timp ce desenau. Se plimba prin sala de clasă, ca să vadă lucrarea fiecăruia. Când ajunse la o fetiță care lucra de zor, o întrebă ce desenează. Fetița îi răspunse:

– Îl desenez pe Dumnezeu.

Educatoarea se opri și spuse:

 – Dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.

Fără măcar să clipească și fără să ridice privirea de la desenul său, fetița răspunse:

– Păi, de-acum o să știe.

Micuța avea ideea sa și socotea că Dumnezeu este  așa cum credea ea. Ceva asemănător însă ni se întâmplă la majoritatea.

Ideea corectă de Dumnezeu este aceea pe care Isus ne-a revelat-o. Primul lucru pe care trebuie să-l știm despre Dumnezeu este că el este mult mai mult decât pot eu gândi sau înțelege și, din același motiv, este mai mult decât Isus mă poate învăța. Nu pentru că Isus nu l-ar cunoaște în totalitate pe Tatăl (Mt 11,27), ci pentru că eu nu am capacitatea de a înțelege tot ceea ce  Isus cunoaște.

Doar în cer îl putem vedea și cunoaște: „vom fi asemănători lui, pentru că îl vom vedea așa cum este” (1In 3,2).

Pe pământ, calea pentru a avea o idee corectă, chiar dacă nu completă, de Dumnezeu nu este desenul fetiței și nici al meu. Calea este Evanghelia.

„Magii au întrebat despre Salvator la palatul lui Irod. Noul Rege era foarte diferit față de cum se așteptau. Trebuiau deci să învețe că Dumnezeu este diferit de cum obișnuim să ni-l imaginăm… Iar aceasta înseamnă că acum ei trebuie să fie diferiți, trebuie să învețe stilul lui Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea, către tineri la Köln, la ZMT, 20 august 2005).