MARȘ FUNEBRU

Un bătrân își întocmea testamentul în fata notarului. La sfârșit îi spuse:

– Și, în încheiere, ultima mea dorință este aceea de a fi înmormântat cu muzică.

La care notarul îi răspunse:

– Nicio problemă, domnule Sánchez. Numai să-mi spuneți un lucru: cu atare prilej, ce fel de muzică v-ar plăcea să ascultați?

În această împrejurare, răposatului îi este valabilă  orice fel de muzică, mai puțin imnul național, pentru că trebuie să fie ascultat stând în picioare.

Câte ofrande pentru morți nu sunt decât spre consolarea și, inclusiv, fala celor vii! Dacă vrem într-adevăr să-i ajutăm pe răposații noștri, în loc să-i oferim lui Dumnezeu ceea ce ne este nouă pe plac, trebuie să căutăm să-i oferim ceea ce-i place lui. Dacă nu trăim de acord cu voința Domnului, dacă suntem în păcat, la puțin va folosi recomandarea noastră.

O spovadă bună, întoarcerea la prietenia cu Dumnezeu, este, aproape întotdeauna, cel mai bun și cel mai valoros sufragiu pe care putem să-l oferim pentru scumpii noștri răposați.