MĂRTURIA SFÂNTULUI APOSTOL ȘI EVANGHELIST IOAN
LECTURA I
Vă vestim ce am văzut şi am auzit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,1-4
Preaiubiţilor, ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieţii 2 – căci viaţa s-a arătat: noi am văzut şi dăm mărturie şi vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat -, 3 ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă pentru ca şi voi să aveţi comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său, Isus Cristos. 4 Vă scriem acestea pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.5-6.11-12 (R.:12a)
R.: Bucuraţi-vă voi, drepţilor, în Domnul Dumnezeul nostru.
1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.
5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd gloria. R.
11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima dreaptă, bucuria.
12 Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te laudă corul măreţ al apostolilor. (Aleluia)
EVANGHELIA
Celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1a.2-8
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: “L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, viața apostolului Ioan reprezintă o mărturie a puterii harului Tău. El a trecut de la a fi un „fiu al tunetului”, gata să invoce focul asupra altora, la un bărbat matur care le repeta copiilor săi spirituali: „iubiți-vă unii pe alții”. Fie ca și eu să pot fi transformat la fel prin harul tău.
Evanghelia după Sfântul Ioan
Ioan nu a suferit o moarte martirică. Mărturia sa a fost adusă în mare parte prin scrierile sale. Evanghelia după Sfântul Ioan se concentrează pe identitatea lui Isus ca și Cuvânt și Fiu al lui Dumnezeu. Ea ne introduce în misterul lui Dumnezeu ca Familie, ca Tată, Fiu și Duh Sfânt. Suntem chemați să aparținem acestei Familii și să realizăm acest lucru prin Sacramentele Bisericii. Evanghelia după Sfântul Ioan ne invită să contemplăm simbolismul profund al semnelor lui Isus și modul în care urmașii lui Isus, prin Sacramente, realizează semne și mai mari. Ioan consemnează multe cuvinte și gesturi ale lui Isus care nu sunt relatate în celelalte trei Evanghelii, inclusiv Discursul de Adio (Testamentul) de la Cina cea de Taină. În el, Isus oferă Porunca Iubirii. „Dacă ucenicii vor să participe la comuniunea dumnezeiască de iubire dintre Tatăl și Fiul, trebuie să asculte de Isus și să se iubească unii pe alții cu iubirea totală, radicală și plină de dăruire de sine față de Dumnezeu (15,8-17). Dar Biserica trebuie, de asemenea, să înfrunte „lumea”, suma totală a tot ceea ce îl respinge în mod deliberat pe Dumnezeu și îi persecută pe Isus și pe discipolii săi (15,18-16:11). Deși Biserica va fi urâtă și persecutată de lume, Isus îi mandatează pe ucenici să meargă și să dea mărturie despre dragostea lui Dumnezeu. Pentru a-i ajuta în această misiune, Isus le promite ajutorul divin al Duhului” (Martin și Wright, The Gospel of John, 254).
Apocalipsul după Sfântul Ioan
Spre deosebire de Evangheliile după Sfinții Matei, Marcu și Luca, Evanghelia după Sfântul Ioan nu include discursul lui Isus despre sfârșitul Ierusalimului și sfârșitul lumii. Aceste teme sunt abordate în ultima carte a Bibliei, Apocalipsul (Apocalipsa) lui Ioan. Folosind un limbaj extrem de simbolic, Ioan consemnează cuvintele lui Isus, Mielul lui Dumnezeu, despre viitoarea distrugere a Ierusalimului din anul 70 d. Cr., despre modul în care Liturghia cerească va ghida și va avea efecte asupra evoluției lumii, despre modul în care binele și răul se vor lupta de-a lungul istoriei până la sfârșitul veacurilor și despre modul în care noua creație va fi dusă la îndeplinire la sfârșitul timpului. Apocalipsul Sfântului Ioan ne invită să înțelegem liturghia noastră pământească ca o participare la cultul ceresc adus lui Dumnezeu, care creează, Mielului, care răscumpără, și Duhului, care conduce toate lucrurile la desăvârșirea lor.
Prima Scrisoare a Sfântului Ioan
De astăzi și până la Epifanie, prima lectură va fi în mod normal luată din Prima Scrisoare a Sfântului Ioan. Anderson și Keating rezumă relevanța acestei Scrisori pentru vremurile noastre prin intermediul a patru elemente. În primul rând, scrisoarea „ne reamintește cât de important este să cunoaștem și să mărturisim credința adevărată … că Isus Cristos este unicul Fiu al lui Dumnezeu care a venit cu adevărat «în trup» și ne-a răscumpărat prin sacrificiul său pe cruce”. În al doilea rând, Scrisoarea „arată că viața creștină autentică trebuie să fie o viață de iubire – iubire față de Dumnezeu și față de semeni”. În al treilea rând, Scrisoarea „ne îndeamnă să ne confruntăm cu păcatul nostru”. Suntem chemați să învingem păcatul din viața noastră și să căutăm o viață de sfințenie. Prin harul lui Dumnezeu, putem fi transformați și putem trăi o viață nouă umblând în compania lui Cristos. În al patrulea și ultimul rând, Scrisoarea anunță că viața adevărată și veșnică se află în comuniunea și împărtășirea cu Dumnezeul cel Viu și unii cu alții. „Viața creștină nu poate fi redusă la simpla credință în anumite adevăruri, sau la evitarea păcatului, sau chiar la iubirea credincioasă unii față de alții. Toate acestea își găsesc rostul într-o relație vie cu Dumnezeu, relație la care putem accede chiar acum și care va cunoaște plinătatea în viața viitoare” (Anderson și Keating, James, First, Second, and Third John, 133).
Doamne Isuse, îmi doresc, mai presus de orice, viața de veci alături de Tine. Revarsă darul harului tău în sufletul meu până la desăvârșirea sa în slava cerească.
În ce fel îmi vorbesc elementele principale cuprinse în Prima scrisoare a lui Ioan? Cum decurge relația mea cu Dumnezeu?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: