MĂSURĂ DUBLĂ

Unui muncitor, fiindu-i plătit salariul lunar, i s-au dat mai mulți bani. Nu spuse nimic și păstră ceea ce era în plus. Luna următoare i s-a dat mai putin. Îndată se duse și protestă la administrator. Acesta îi spuse că luna trecută, când i s-a dat mai mult, nu a spus nimic.

Cu multă răbdare și cu mult calm, muncitorul răspunse:

– Domnule, o greșeală poate fi trecută cu vederea, însă două… una după alta…

Pare o glumă, însă în relația noastră cu Dumnezeu este realitatea de zi cu zi. Când ni se întâmplă ceva care ne place, tăcem și savurăm cu bucurie. Când, din contră, ni se întâmplă ceva care nu ne place, protestăm și ne ridicăm imediat glasul către cer.

Muncitorul din poveste câștigase mare parte din ceea ce i se plătise în prima lună și mai mult decât ceea ce i se dădea în a doua. Ceea ce câștigase era al său, nu i se făcea nici un favor. Însă înaintea lui Dumnezeu nici nu ne putem prezenta cu câștiguri, nici nu putem să-i aducem facturi. Totul este harul sau darul său. Îi suntem datori viața întreagă. Cu alte cuvinte, în fața lui Dumnezeu nu avem niciun drept, nu putem să pretindem. Singurul lucru pe care îl putem face și trebuie să-l facem este să mulțumim.