MĂSURĂ ÎNȚELEAPTĂ

În parlamentul Regatului unit se discuta oportunitatea de a dispune ca vehiculele să circule pe partea dreaptă, așa cum se face în restul Europei. Unul dintre parlamentari salută cu bucurie ideea. În felul acesta, s-ar dezvolta turismul și s-ar favoriza asimilarea ideii de europenitate. Însă el dorea să ofere o sugestie:

– Ar fi bine să acționăm cu prudență, în etape: mai întâi să circule pe dreapta camioanele și vehiculele grele și, apoi, conform rezultatului care se va înregistra, toate celelalte.

Nu întotdeauna „prudența” este prudentă. Din prudență, adevărul nu poate fi trădat, pretinzând că eroarea ar avea aceleași drepturi ca adevărul.

Virtutea prudenței ne face să alegem calea cea mai bună pentru a atinge scopul pe care-l dorim și la care vrem să ajungem. A sta cu mâinile în sân nu reprezintă nicio cale și, din același motiv, este ceva deloc prudent.

Prudența nu poate fi contrară carității. A nu-l ajuta să iasă din greșeală pe cel care greșește este o lipsă de caritate, iar dacă este lipsă de caritate, nu este prudență.

E nevoie de sinceritate și de curaj pentru a nu confunda prudența cu lașitatea.