MĂSURA PENTRU MĂSURĂ
EVANGHELIA
Iertaţi şi veţi fi iertaţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,36-38
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! 37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi fi iertaţi; 38 daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va da în poală, căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, învățătura ta mă provoacă. Admir standardul moral de dreptate pe care mi-l ceri și, în același timp, recunosc că îmi este imposibil să îl practic dacă nu mă ajuți. Cu tine, însă, toate lucrurile sunt posibile. Ajută-mă, Doamne, să fiu milostiv.
Fiți milostivi!
În rugăciunea „Tatăl nostru”, îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte greșelile noastre, precum și noi iertăm celor care ne-au greșit. Adică îi cerem lui Dumnezeu să privească la modul în care îi tratăm pe ceilalți și să se poarte cu noi în consecință. Acest lucru amintește de numeroși psalmi, cum ar fi Psalmul 139,23-24: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și vezi inima mea, încearcă și cunoaște neliniștile mele! Vezi dacă nu merg pe o cale greșită și condu-mă pe calea veșniciei”. Dar în fragmentul evanghelic de astăzi, Isus ne instruiește în direcția inversă; trebuie să privim la Dumnezeu și să lăsăm ca acțiunile lui să determine modul în care ne purtăm cu ceilalți. „Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!”. Aceasta este o ștachetă foarte înaltă.
Noi putem ierta pentru că Dumnezeu ne-a iertat mai întâi pe noi. Și putem fi milostivi pentru că Tatăl nostru este milostiv.
Cele două merg „mână în mână”
„Iertaţi şi veţi fi iertaţi”. A ierta pe alții și a fi iertat de către ei ar părea două lucruri distincte. Și totuși, Evanghelia ne asigură că sunt legate între ele. Cei mai mulți dintre noi ne amintim cu ușurință parabola vibrantă despre servitorul căruia i s-a iertat o sumă uriașă: „Dar ieșind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el și care îi datora o sută de dinári. Înșfăcându-l, îl strângea [de gât] spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi ești dator!»”. (Mt 18,28). Îi condamnăm comportamentul pentru că a încercat să separe faptul de a fi iertat de a ierta pe alții.
Papa Benedict al XVI-lea, în lucrarea sa „Introducere la creștinism”, scria: „Cine ar îndrăzni să afirme despre sine că nu are nevoie să fie tolerat de alții, ba chiar suportat de ei? Și cum ar putea cineva care trăiește din toleranța celorlalți să renunțe el însuși la toleranță? Nu este oare singurul dar pe care îl poate oferi în schimb, singura mângâiere care i-a rămas, faptul că suportă așa cum și el este suportat? Sfințenia în Biserică începe cu îngăduința și conduce la răbdare” (p. 343).
Abundență de har
„Daţi şi vi se va da!”. Cuvintele lui Cristos sunt demne de încredere și ne fac să tânjim după cer. În ceruri, Cristos ne va oferi darul său. Îl vom vedea față în față, așa cum este. Dar „măsura bună” a darului mântuirii noastre trebuie „pregătită cu frică și cutremur”. Există cruci care trebuie îndurate, penitență care trebuie făcută. Aceste suferințe sporesc dorința noastră de a ajunge la Cristos. Măsura cea bună trebuie să fie „îndesată” și „scuturată”, astfel încât să încapă mai mult din ea în inimile noastre. Sfântul Ignațiu de Antiohia dorea să fie dat ca hrana leilor, numai dacă asta i-ar fi permis să-l poată vedea pe Dumnezeu.
Îndurăm greutățile Postului Mare, dar întotdeauna cu Isus, care ne răsplătește în Duminica Paștelui, gustând din gloria și bucuria pascală.
Isuse, tu ești Dumnezeu adevărat. Tu ești singurul Fiu al Tatălui, care șezi la dreapta lui, mijlocind pentru mine în timp ce parcurg această călătorie a Postului Mare. Te bucuri de slava cerească, pentru veșnicie. Încurajează-mă prin Duhul tău cel Sfânt și întărește-mă în această călătorie a Postului Mare.
Dacă îi oferim lui Dumnezeu tot ce avem mai bun, El va împlini orice dorință a inimii noastre!
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: