MATERNITATEA IMPRIMĂ CARACTER

„O altă femeie începu să povestească ceva ce deja mama ei îi povestise ei și care se referea la o oarecare Olalla, căreia i-a murit fiul…

Atunci sărmana Olalla a mai trăit încă doi ani pe pământ, pentru că Domnul Dumnezeul nostru, lăudat fie-i numele, nu a vrut să o cheme la el. Iar dânsa trăia printre relicvele fiului ei… Și s-a făcut mai bătrână, foarte bătrână, și nu era decât piele și os. Iar gura îi folosea mai mult pentru rugăciuni decât pentru hrană și ochii pentru lacrimi decât pentru a vedea o lume care deja nu o mai interesa. În cele din urmă, a murit și au primit-o îngerii Domnului și i-au spus:

– Bucură-te, Olalla, pentru că intri în cer.

Iar ea a început să străbată orice ungher, cu un surâs fericit și cu o privire neliniștită, și s-a dus pe-acolo pe unde sunt stelele cu mii și mii de suflete zburând împrejur și a văzut paradisul pe unde se plimbă drepții și smocurile de nori unde șed sfinții pentru a-l lăuda pe Dumnezeu și a asculta rugămințile celor care încă suntem în lume. Și a văzut serafimii și heruvimii… Și, în ciuda tuturor acestor minunății, inima sa devenea din ce în ce mai tristă. Și s-a întors până acolo unde se aflau îngerii care o primiseră și a continuat. Iar îngerii care au văzut-o ieșind i-au strigat:

– Unde mergi, Olalla? Ei crezând că a greșit drumul. Iar ea răspunse:

– Mă duc în căutarea cerului.

Iar îngerii au început să râdă și o asigurau că deja se află în cer.

– Nu – se încăpățână Olalla -, acesta nu este cerul, pentru că fiul meu nu este aici”.

Preasfânta Fecioară nu și-a încheiat misiunea de  mamă. Misiunea de mamă nu încetează odată cu nașterea. Cu aceasta mai degrabă începe și nu se sfârșește niciodată.

Preasfânta Fecioară nu poate să se odihnească – cerul ei nu va fi cer total – câtă vreme nu-i va avea pe toții fiii săi cu ea.