În anul 1924 murea doctorul Scheveninger, medicul personal al lui Bismark. Presa acelor zile a redat diverse întâmplări despre relațiile medicului cu bolnavul.

Se vedea limpede că acelui cancelar de fier îi displăcea foarte mult interogatoriul și explorările medicilor, astfel încât căuta să le scurteze cât mai mult posibil. Atunci când Scheveninger l-a vizitat pentru prima oară, văzând insistentele interogatoriului său, cancelarul i-a atras atenția, cu asprime, că el nu era obișnuit să suporte atâtea întrebări.

În cazul acesta, consultați un veterinar – i-a replicat medicul. 

De ce? l-a întrebat Bismark.

Pentru că aceștia nu pun nicio întrebare pacienților lor i-a răspuns doctorul, dispus să-și strângă lucrurile și să plece.

Bismark l-a oprit: replica sa i-a plăcut foarte mult, Și de atunci afost unul dintre cei mai mari prieteni ai săi.

 

A povesti păcatele și mizeriile noastre ne costă, ne vine foarte greu. Faptul că duhovnicul — medicul sufletesc — ne întreabă, ne displace.

De multe ori — și o spun la persoana întâi — ne asemănăm mai mult cu pacienții unui veterinar decât cu ai unui medic.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013