MEMORIE BLESTEMATĂ

O pereche își sărbătorește nunta de argint. Participă la o liturghie, după care iau masa împreună cu un oarecare aer de sărbătoare.
În timpul mesei, la un moment dat, mai în glumă, mai în serios, încep să discute în contradictoriu pentru un fleac.
Încetul cu încetul ridică tonul unul la celălalt, până la un moment dat, când soția îi reproșează soțului anumite lipsuri de afecțiune pe care, după ea, le-ar fi comis pe când erau încă logodnici.
Trecuseră mai bine de douăzeci și cinci de ani și continua să-și amintească amănunte neplăcute.
Există oameni care au o memorie de magnetofon pentru lucrurile ingrate.
Pe lângă faptul că este nedrept, mai este și o afacere proastă. A-ți aminti ceea ce a fost bun animă și stimulează. A răscoli ceea ce a fost dezagreabil amărăște viața. În privința aceasta, există adevărați artiști în arta de a-ți amărî existența.
Partea proastă e că, dacă cineva este amărât, îi amărăște și pe cei din jur.
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013
