MEMORIE ISTORICĂ

După victoria de la Mühlberg, unii căpitani din armata spaniolă i-au propus împăratului Carol al V-lea să-l scoată pe Luther din mormânt și să-i împrăștie resturile. Regele Carol li s-a opus spunând:

– Lăsați-l să se odihnească, fiindcă și-a găsit deja judecătorul. Eu mă războiesc cu cei vii, nu cu cei morți.

Memoria este, de obicei, foarte selectivă: ne amintim de ceea ce vrem să ne amintim. Ceea ce nu ne convine nici nu ne interesează, căutăm să uităm. De aici vine selectarea amintirilor. Nu căutăm să ne reamintim tot ceea ce s-a petrecut, ci doar partea care ne place. Pentru acest motiv, revizuirea istoriei obișnuiește să fie parțială și injustă.

Ca să se învețe de la istorie, trebuie să fie cunoscută în totalitate: cu luminile și umbrele sale. Dacă nu se dorește a fi văzute erorile, există pericolul de a le repeta.

Același lucru care se petrece la nivel social se întâmplă la nivel personal. Cel care nu caută să descopere greșelile și erorile va continua să le săvârșească. De aici rezultă necesitatea de a fi sinceri la momentul examenului de conștiință.