MEMORIE

Sfântul Thomas Morus se afla odată în grădina reședinței sale londoneze, înconjurat de prieteni. Cineva care îl văzuse scriind pe pământ o serie de nume îl întrebă:

– Domnule, ce faceți?

– Scriu pe pământ – răspunse Thomas – numele celor care m-au criticat, jignit și persecutat de-a lungul vieții.

Interlocutorul său îi sugeră că ar trebui să le scrie pe un suport mai consistent, ca să nu uite acele persoane. 

– Majoritatea oamenilor scriu pe nisip binefacerile și favorurile primite și numele celor de la care le-au primit, în timp ce gravează în marmură ofensele și numele tuturor celor care le-au pricinuit. Procedează greșit. Merită să-ți amintești mereu binefacerea și să uiți cât mai repede ofensa, deoarece gratitudinea și iertarea reprezintă fundamentul tuturor lucrurilor.

Memoria obișnuiește să ne joace feste. De multe ori uităm ceea ce am vrea să ne amintim și ne amintim ceea ce am vrea să uităm. Controlul memoriei nu se află, în mod direct, la îndemâna noastră.

Ceea ce este la îndemâna noastră, în schimb, este faptul de a nu alimenta amintirea a ceea ce trebuie uitat și a cultiva memoria a ceea ce trebuie să ne amintim.

A ne bate capul cu ofensele care ne-au fost aduse, sau care credem că ne-au fost aduse, face imposibilă uitarea. Apoi, acest lucru nu este creștinesc. Nici măcar nu este o mare afacere să retrăim ceea ce ne face să suferim.

„Ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm...”.

 Doamne, iartă-ne și ajută-ne să iertăm!