MERGI MAI DEPARTE

Nu voi putea uita niciodată trei vorbe de-ale tatălui meu, care mi-au schimbat viața. Mi le-a spus într-un tramvai, între două opriri ale conducătorului…

(Tatăl autorului scrisorii către Jesus Urteaga, din care sunt luate rândurile de față, era fierar într-unul dintre garajele tranvaielor din Boston. Fiul său avea pe atunci 17 ani).

Dezamăgit de rezultatul examenelor, părintele director a stabilit o întrevedere cu tatăl meu...

La opt seara eram la seminar. Eu mă temeam de ce-i mai rău. Și așa a fost. Rectorul i-a spus tatălui meu: «În cele din urmă, Dumnezeu îi cheamă pe fiii săi pe căi foarte diferite. Puțini sunt cei chemați la viața intelectuală și încă și mai putini cei care ajung la viața preoțească». Pentru că încă nu v-am spus, eu voiam să fiu preot.

Tatăl meu a încercat să-mi ia apărarea în ceea ce privește examenele picate, însă rectorul i-a tăiat-o sec: «Nu trebuie să vă necăjiți. Sfântul Iosif a fost lemnar. Dumnezeu va găsi de lucru pentru acest fiu al dumneavoastră…» Era clar că mă dădea afară din colegiu.

Ca și cum ar fi fost ieri, îmi amintesc acea noapte rece, întunecoasă și umedă. Am plecat acasă în tăcere, fiecare cu gândurile sale. Ale mele erau triste. În cele din urmă, arătând indiferență, așa cum obișnuiesc să facă băieții, am spus: «Să facă borș cu titlul lor. Am să-mi găsesc de lucru și am să te ajut și pe tine la serviciu, tată». Tata și-a pus mâna pe umărul meu și a spus aceste puține cuvinte: «Mergi mai departe, fiule».

Iar eu am mers.

(În continuare vine semnătura celui care astăzi are șaptezeci și doi de ani împliniți și care la șaptesprezece ani a fost dat afară din colegiu, pentru că nu era bun la învățătură ca să devină preot. Semnătura spune astfel: cardinal Richard Cushing, arhiepiscop de Boston).

„Mergi mai departe”. A începe este ușor și o fac mulți. A sfârși ceea ce ai început și a termina cu același entuziasm cu care ai început este de valoare și meritoriu.

Încă un pas. Încă un pas este întotdeauna ceea ce îl salvează pe om.