MESAGERUL DOMNULUI
LECTURA I
Îl voi trimite la voi pe Ilie profetul, înainte de a veni ziua Domnului.
Citire din cartea profetului Malahia 3,1-4.23-24
Aşa spune Domnul Dumnezeu: “Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi. Iată vine, zice Domnul Sabaot! 2 Cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea sta când se va arăta el? Căci el va fi ca focul celui care topeşte şi ca leşia celui care spală. 3 Va şedea precum cel care topeşte şi îi curăţă pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint. Ei îi vor aduce Domnului ofrandă după dreptate. 4 Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului ca în zilele de odinioară, ca în anii de mai înainte. 23 Iată, îl voi trimite la voi pe Ilie, profetul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare! 24 El va face să se întoarcă inima părinţilor faţă de copii şi inima copiilor faţă de părinţi ca să nu vin şi să lovesc ţara cu distrugere”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.8-9.10 şi 14 (R.: Lc 21,28)
R.: Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul pentru că se apropie eliberarea voastră!
4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale,
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.
8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.
10 Toate căile Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc alianţa şi mărturiile sale.
14 Domnul descoperă taina sa celor care se tem de el
şi le face cunoscută alianţa sa. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, mlădiţă din rădăcina lui Iese, care te înalţi ca un steag pentru popoare, în faţa ta vor amuţi regii pământului, pe tine te vor chema popoarele, vino şi ne eliberează, nu mai întârzia! (Aleluia)
EVANGHELIA
Naşterea lui Ioan Botezătorul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,57-66
Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său. 60 Însă, luând cuvântul, mama lui a spus: “Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: “Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. 62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliţă, a scris: “Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: “Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el.
Cuvântul Domnului
Dumnezeule atotputernic și veșnic viu, pe măsură ce se apropie Nașterea Fiului Tău după trup, mă rog ca iubirea Ta milostivă să se reverse asupra mea prin Cuvântul Tău, care a ales să se facă trup din Fecioara Maria și să-și stabilească locuința printre noi.
Nașteri în paralel
Continuăm să citim din relatarea copilăriei aflată în Evanghelia după Sfântul Luca. La începutul Evangheliei, Luca a evidențiat în mod intenționat numeroasele paralele pe care le întrevedea între nașterile lui Ioan și a lui Isus. Îngerul Gabriel a fost trimis să anunțe conceperea ambilor prunci (Lc 1,19; 26). Atât Zaharia, cât și Maria au fost inițial tulburați de apariția lui Gabriel (Lc 1,12, 29). Gabriel i-a îndemnat atât pe Zaharia, cât și pe Maria cu aceleași cuvinte: „Nu te teme!” (Lc 1,13, 30). Gabriel a anunțat caracterul miraculos al ambelor nașteri (Lc 1,13, 31) și cum vor fi numiți ambii copii (Lc 1,13, 31). Ambii copii vor fi mari (Lc 1,15, 32). Atât Zaharia, cât și Maria au întrebat cum se vor petrece nașterile (Lc 1,18, 34), cu diferența că Zaharia nu a crezut mesajul îngerului, iar Maria a crezut (Lc 1,20; 1:45). Ambii copii au fost circumciși și și-au primit numele în ziua a opta (Lc 1,58-66; 2,21). Relatând cele două povestiri în mod paralel, Luca ne încurajează să privim laolaltă istoriile lui Ioan și Isus. „În cele din urmă, vom vedea că cele două relatări sunt de fapt parte a aceleiași povești: intervenția lui Dumnezeu în viețile acestor două familii pentru a-și îndeplini planul de mântuire prin pruncii născuți în mod miraculos” (Sri, Dawn of the Messiah, 39).
Simbolismul celor trei nume
Cele trei nume, Elisabeta, Zaharia și Ioan, au fiecare o semnificație profundă în fragmentul evanghelic pe care îl citim. Numele Elisabetei înseamnă „jurământul Dumnezeului meu”. Cele mai importante două jurăminte făcute de Domnul Dumnezeu în Vechiul Testament au fost cele făcute lui Abraham și David. În primul jurământ, Domnul Dumnezeu i-a promis lui Abraham că toate națiunile pământului vor fi binecuvântate în urmașii lui Abraham (Gen 22,16-18). În al doilea jurământ, Domnul i-a promis lui David o împărăție și o dinastie veșnică (Ps 89,3). Numele lui Zaharia înseamnă „YHWH și-a amintit”. Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu și-a uitat jurământul sau promisiunile și apoi, într-o zi, și-a amintit brusc de ele. Dimpotrivă, subliniază fidelitatea lui Dumnezeu față de legământul său în contrast cu infidelitatea poporului, care Îl uită pe Dumnezeu și alianța cu El (Gen 8,1; Ex 2,24; Ps 106,45). Mâine, îl vom auzi pe Zaharia cântând în Evanghelie despre faptul că Dumnezeu își amintește de legământul său sfânt și de jurământul pe care i l-a făcut lui Abraham, părintele nostru (Lc 1,73-74). Jurământul de legământ al lui Dumnezeu față de Abraham (Gen 22,16-18) se apropie de împlinire în rolul pregătitor jucat de părinții lui Ioan. Chiar și numele lor simbolizează faptul că Dumnezeu își amintește (Zaharia) de jurământul său (Elisabeta) și îl va îndeplini în curând prin misiunea lui Ioan și Isus” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 108). Numele „Ioan” înseamnă „YHWH a acordat bunăvoință” sau „YHWH este milostiv”. Binecuvântarea – promisă lui Abraham și descătușată prin Isus în și prin Regatul restaurat al lui David – reprezintă harul milostiv și darul Duhului Sfânt.
Ioan, ca împlinire a profeției lui Malahia
Prima lectură este luată din Cartea lui Malahia. Acesta este considerat ultimul care a profețit înainte de marea tăcere care a domnit timp de peste patru secole până la apariția lui Ioan Botezătorul în pustiu. Malahia a prezis că Domnul își va trimite mesagerul pentru a pregăti calea și că acest mesager va fi asemenea „profetului Ilie”. Toate cele patru Evanghelii îl identifică pe Ioan Botezătorul drept împlinirea profeției lui Malahia. Evanghelia după Sfântul Ioan relatează cum preoții și leviții l-au întrebat pe Ioan despre identitatea sa și l-au întrebat dacă este Ilie (In 1,19-28). Ioan neagă că ar fi reîncarnarea lui Ilie, dar lasă deschisă întrebarea dacă el este sau nu împlinirea profeției lui Malahia cu privire la Ilie. Evanghelia după Sfântul Marcu combină profeția lui Malahia despre Mesager, cu profeția lui Isaia, despre Glasul din pustiu și apoi îl arată pe Ioan drept împlinirea lor (Mc 1,3). Matei evidențiază o conversație între Isus și ucenicii săi după Schimbarea la Față și notează cum Ioan Botezătorul a împlinit profeția lui Malahia despre întoarcerea lui Ilie (Mt 17,13). Luca consemnează cuvintele Arhanghelului Gabriel care anunțau că Ioan va merge înaintea Domnului cu duhul și puterea lui Ilie (Lc 1,17).
Doamne Isuse, Rege al tuturor națiunilor și Piatra de temelie a Bisericii, vino și salvează-ne pe noi, cei pe care ne-ai format din țărâna pământului și în care ai insuflat Duhul Tău dătător de viață.
Am ascultat apelul lui Ioan și m-am căit de păcatele mele în acest timp al Adventului? M-am împăcat cu Dumnezeu sau cu membrii familiei mele?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: