MI-O CEREA ORGANISMUL

Un domn în vârstă și nu prea „întreg la minte” a fost operat de apendicită. Recent operat, nu-i era permis să bea, iar lui îi era sete. Într-un moment de neatenție a persoanei care îl însoțea, s-a ridicat din pat târâind după el suportul cu serul care i se introducea în venă, s-a dus la baie și s-a ghiftuit cu apă.

Îndată s-a simțit rău de tot și a făcut febră foarte mare. Atunci când i se spunea că a pățit aceasta din cauză că băuse apă, nu era chip să fie convins de aceasta. Aducea mereu un motiv categoric, pentru el:

 – Ceea ce mi-a făcut rău a fost frigul de pe jos, pentru că am umblat desculț. Cum să-mi facă rău apa, de vreme ce organismul mi-o cerea?

Suntem bolnavi din cauza păcatului originar, astfel că naturii noastre bolnave îi pot dăuna inclusiv lucrurile bune.

Însă nu întotdeauna sunt bune acele lucruri care sunt agreabile, plăcute. O femeie spunea cu tristețe: „Eu nu știu ce-i cu lumea asta, dar tot ceea ce este plăcut ori este păcat, ori îngrașă!” Și nu știu ce anume era mai rău, după judecata ei.

Bolnavul se poate baza pe pofta lui sau pe criteriul medicului. Omul poate alege între părerea lui și părerea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, în fiecare păcat există întotdeauna o doză de mândrie. Aceasta a fost cauza păcatului originar: Adam și Eva au vrut „să fie ca Dumnezeu”, dar fără Dumnezeu. Și Dumnezeu vrea să fim ca el, dar cu el.