MILOSTIVIREA DOMNULUI ACOPERĂ ÎNTREG PĂMÂNTUL

În anul 1868 au avut loc niște misiuni în Aquisgran. Unul dintre misionari a redat o întâmplare care a impresionat profund auditoriul: 

„Acum câțiva ani, o biată mamă se afla pe patul de moarte înconjurată de copiii săi. Toți, mai puțin unul. Acesta se afla în închisoare, împlinind o condamnare de cinci ani, pentru un delict care a presupus o adevărată tortură pentru mama sa.

Muribunda a făcut demersuri înaintea autorităților, ca să i se permită fiului său să vină și să-și poată lua rămas-bun. Cererea i-a fost aprobată. Fiul, însoțit de două gărzi, și-a vizitat mama.

Când ajunse, mama lui deja nu mai putea vorbi. L-a privit profund. Acea privire maternă i-a transformat inima. Întors în închisoare, s-a aruncat la pământ în lacrimi, și-a mărturisit păcatele cu mare durere și a făcut pocăința necesară pentru a se purifica de ele. 

Însă și mai mult a făcut în el harul lui Dumnezeu care l-a atins o dată cu acea privire a mamei sale muribunde: după ce și-a ispășit pedeapsa, a intrat într-un seminar, a fost sfințit preot, iar astăzi vă vorbește.

Fraților, eu sunt acel fiu, acel pușcăriaș, acel preot”.

Păcatele noastre s-ar putea să fie mari, însă bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu sunt și mai mari.