Despre toate profesiile s-au făcut și se povestesc multe bancuri și poante. Restaurantele și ospătarii nu fac deloc excepție. Ca acel ospătar care îl întreabă pe clientul său după ce acesta a mâncat:

– Cum ați găsit biftecul, domnule?

– De minune, știi? De minune!

 

Clientul ar fi preferat să găsească acel biftec natural, și nu „de minune”.

De prea multe ori „minunea” pare că este prezentă în viața noastră: „a scăpat ca prin minune”, „a luat examenul ca prin minune”, „a câștigat ca prin minune”…

Ce există în spatele acestei expresii „de minune”, „ca prin minune”? O cârpeală, o lucrare prost făcută, care, „ca prin minune”, nu produce efectele dezastruoase care ar fi de așteptat.

Soluția ar fi să facem bine ceea ce facem. În felul acesta, „minunea” va apărea nenecesară. Este clar că a face lucrurile bine costă mai mult decât a aștepta „minunea”. Costă mai mult, însă este mai cinstit și mai sigur.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014