În „Scrisori către oameni”, Jesus Urteaga ne relatează povestea unui copil cu trupul diform. Rău-înțeleasa compasiunea părinților și excesivele lor răsfățări au făcut ca și sufletul său să fie diform: l-au transformat pe micuț într-un adevărat tiran, incapabil de a se mai gândi la altcineva decât la sine însuși.

Într-o zi, copilul ceru să fie dus la Lourdes. Părinții, care nu erau în stare să-i refuze ceva, acceptară, în ciuda efortului financiar pe care-l presupunea aceasta.

Preasfântul Sacrament trece în procesiune printre bolnavi. Preotul se oprește cu monstranța în fața copilului: Dumnezeu îl binecuvântează pe micuț. Ochii mamei s-au închis într-o atitudine de rugăciune. Ochii copilului s-au deschis.

Mama se apleacă spre copil, îl sărută și-i spune la ureche:

– Fiule, i-ai cerut lui Isus să te vindece?

Iar micuțul, cu o bucurie neobișnuită în el, răspunde:

– Nu, mamă. Uită-te la acel copil, ce căpățână are! I-am cerut să-l vindece pe el, pentru că are nevoie mai mare decât mine.

Mama, cu lacrimi în ochi, îngenunchează lângă targă, aducând mulțumiri Maicii Domnului pentru minune.

 

Preasfânta Fecioară, pe lângă faptul că este mamă, vede lucrurile de pe celălalt mal, dinspre Dumnezeu. Știe mult mai bine decât noi ceea ce ne este de trebuință.

Merită să-i cerem, după cum se ruga un copil mic, să ne dea ceea ce-i place mai mult să ne dea.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013