MIRACOLE - VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE
EVANGHELIA
Naşterea lui Ioan Botezătorul este anunţată de îngerul Gabriel.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,5-25
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot al cărui nume era Zaharia, din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, al cărei nume era Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greşeală în toate poruncile şi prescrierile Domnului. 7 Însă nu aveau niciun copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, 9 după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. 10 Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa de tămâie. 11 Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. 12 Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama. 13 Dar îngerul i-a spus: “Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele «Ioan»! 14 Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci va fi mare înaintea Domnului; şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale 16 şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a-i pregăti Domnului un popor desăvârşit”. 18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: “Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”. 19 Răspunzând, îngerul i-a zis: “Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor!” 21 Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în templu. 22 Când a ieşit şi nu putea să vorbească, au înţeles că avusese o viziune în templu, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut. 23 După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. 24 După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea, spunându-şi: 25 “Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, îți cer harul să cresc în credință, speranță și iubire. Fă ca această rugăciune să-mi dispui inima și mintea pentru a fi receptiv la ceea ce vrei să-mi comunici. Cere-mi ce vrei și dă-mi harul de a împlini acel lucru.
O veche suferință
Zaharia și Elisabeta erau oameni evlavioși care Îl slujeau pe Domnul cu fidelitate. Cu toate acestea, ei purtau durerea profundă de a nu avea copii. Sfântul Augustin a scris că mulți oameni trăiesc o viață liniștită de disperare. În lumea noastră decăzută, este rezonabil să concluzionăm că toată lumea poartă o anumită povară. Mulți se simt copleșiți și caută o scăpare, cum ar fi dependența de anumite substanțe sau ceva chiar mai rău. Mulți se întreabă: „Continui să trăiesc, dar cu ce scop?”. Există un motiv pentru care, de pe cruce, Mântuitorul nostru, unit cu toată suferința umană, a strigat: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. (Mt 27, 46). La fel ca Zaharia și Elisabeta, credincioșii nu sunt scutiți de această luptă.
Neîncredere
În timp ce Zaharia își îndeplinea datoria de preot în templu, îngerul Gabriel i s-a arătat, spunându-i: „soția ta îți va naște un fiu”. Răspunsul lui Zaharia a fost plin de neîncredere. Cum ar putea soția lui să conceapă la o vârstă atât de înaintată? Uneori, lipsa noastră de credință îi interzice lui Dumnezeu să facă ceva minunat cu noi. Suntem tentați să ne proiectăm descurajarea și limitările asupra lui Dumnezeu: „Nu va funcționa. Am încercat deja”. Acum că Dumnezeu i-a oferit lui Zaharia ocazia unui miracol, el aproape că a lăsat-o să-i scape. Isus ne învață: “Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acesta: „Mută-te de aici încolo”, și se va muta, și nimic nu vă va fi imposibil” (Mt 17,20).
Când miracolul nu se întâmplă
Ce facem atunci când, după o rugăciune plină de credință, sau după numeroase rugăciuni, Dumnezeu nu ne acordă minunea dorită? Ne putem întreba: „Este oare doar lipsa mea de credință?”. Pe măsură ce credința noastră poate crește în permanență, trebuie să înțelegem importanța acceptării planului lui Dumnezeu cu privire la noi. În primul rând, credința nu elimină crucea din viața noastră; ea ne permite să o purtăm. În al doilea rând, atunci când o minune pe care am cerut-o nu se întâmplă, trebuie să Îi cerem Domnului să ne dezvăluie, la timpul său, minunea mai mare pe care o săvârșește în viața noastră. Credința noastră ne amintește că planurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna mai importante decât planurile noastre și că, chiar și în fața celor mai mari suferințe, suntem destinați învierii. Atunci când ne abandonăm providenței sale și încercăm să trăim pe deplin fiecare moment al vieții, credința noastră crește. Devenim conștienți că Dumnezeu ne-a ales pentru un motiv, iar acest motiv este determinat de dragostea sa.
Doamne Isuse, ajută-mă să cresc în credință. Îngăduie-mi să înțeleg că dragostea și harul tău sunt mereu prezente în viața mea. Nu trebuie decât să mă încredințez ție. Tu m-ai creat pentru a-ți dezvălui bunătatea și gloria ta. Înțeleg că sunt multe miracole ale harului pe care vrei să le produci prin intermediul meu. În încercările mele, amintește-mi că providența ta mă călăuzește cu bunătate.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi rosti o rugăciune prin care voi încredința greutățile mele grijii tale.
Pentru o reflecție suplimentară:
„Care este soluția în fața suferință?” de Matt Nelson, în Catholic Answers.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: