MIRELE ȘI MARELE PREOT
LECTURA I
Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,1-10
Fraţilor, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi sacrificii pentru păcate. 2 El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranţă şi în greşeală, întrucât şi el este cuprins de slăbiciune 3 şi din cauza ei, trebuie să ofere sacrificii pentru păcate atât pentru popor, cât şi pentru sine. 4 Nimeni nu-şi ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron. 5 Tot la fel şi Cristos: nu şi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: “Fiul meu eşti tu; eu, astăzi, te-am născut”; 6 după cum se mai spune în alt loc: “Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec”. 7 În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el, 10 fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchisedec.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4b)
R.: Preot în veci eşti tu, după rânduiala lui Melchisedec.
1 Oracolul Domnului către Domnul meu:
“Şezi la dreapta mea,
până voi pune pe duşmanii tăi scăunel picioarelor tale”. R.
2 Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale:
“Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.
3 În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am născut. R.
4 Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
“Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec”. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)
EVANGHELIA
Mirele este cu ei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,18-22
În acel timp, discipolii lui Ioan şi fariseii posteau. Au venit şi i-au spus lui Isus: “De ce discipolii lui Ioan şi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tăi nu postesc?” 19 Isus le-a spus: “Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească. 20 Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei şi atunci, în ziua aceea, vor posti. 21 Nimeni nu coase un petic dintr-o stofă nouă, la o haină veche; altfel, peticul nou trage din haina veche şi ruptura devine mai mare. 22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile şi se vor pierde şi vinul şi burdufurile. Însă vinul nou se pune în burdufuri noi”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, tu ești minunat în slava ta și atât de mult îți iubești poporul încât ai vrut să fii Mirele nostru. Ajută-mă să pot înțelege și să aprofundez un mister atât de mare.
De ce ucenicii tăi nu postesc?
După o serie de reușite în capitolul de deschidere al Evangheliei după Sfântul Marcu, al doilea capitol începe o serie de cinci dispute. Primul conflict (Mc 2,1-12) se axează pe faptul că Isus pretinde că are capacitatea dumnezeiască de a ierta păcatele. Al doilea (Mc 2,13-17) îl implică pe Isus stând la masă și mâncând cu vameșii și păcătoșii. Al treilea, pe care îl citim în Evanghelia de astăzi, se referă la practicarea postului. În fiecare conflict, Isus săvârșea ceva bun, dar era acuzat pe nedrept că făcea ceva rău. Isus a fost acuzat de blasfemie, de asociere cu păcătoșii publici și, acum, de faptul că nu și-a constrâns discipolii să postească precum fariseii și discipolii lui Ioan Botezătorul. Opoziția autorităților religioase față de Isus nu făcea decât să crească cu fiecare confruntare. Fariseii din vremea lui Isus se mândreau cu postul de două ori pe săptămână. Ei credeau în mod eronat că astfel de practici ascetice îi făceau neprihăniți în fața lui Dumnezeu. Ei încă nu învățaseră că doar odată cu Vinul Nou adus de Isus – harul Noului Legământ – practicile pioase precum postul, milostenia și rugăciunea vor deveni meritorii pentru viața veșnică.
Mirele Isus
Isus s-a folosit de fiecare dintre cele cinci situații conflictuale pentru a dezvălui ceva despre identitatea sa. Primul conflict i-a oferit lui Isus ocazia de a dezvălui că el este Fiul Omului, profețit de Daniel, care are puterea și autoritatea dumnezeiască de a vindeca bolnavii și de a ierta păcatele. În al doilea conflict, Isus s-a revelat ca Medicul dumnezeiesc care îi îngrijește pe cei bolnavi din punct de vedere fizic și spiritual și îi invită pe păcătoși să îl urmeze și să ia masa cu el. În cel de-al treilea conflict, Isus s-a arătat ca Mirele dumnezeiesc promis de profeți precum Osea, Isaia și Ieremia. Isus îi compară pe ucenicii săi cu cavalerii de onoare sau cu nuntașii. Ca Mire, Isus aduce Vinul Nou al mântuirii. Vechile burdufuri de vin, simboluri ale Vechiului Legământ, nu au putut cuprinde Vinul Nou pe care îl aduce Isus. Harul mântuitor pe care Isus, Mirele nostru dumnezeiesc și Marele Preot veșnic, l-a câștigat pentru noi prin pătimirea și moartea sa are nevoie de noile cupe pentru vin ale Noului Legământ.
Mijlocirea preoțească
În prima lectură, Scrisoarea către Evrei analizează modul în care un preot acționează ca mediator între Dumnezeu și oameni. Ea subliniază modul în care marii preoți – Aaron și descendenții acestuia – au fost numiți de către Dumnezeu preoți, dar că au fost urmăriți de slăbiciune și au săvârșit multe păcate. Ei nu numai că ofereau jertfe pentru păcate în numele poporului, dar trebuiau să ofere jertfe pentru păcatele lor. Atunci când Aaron și fiii săi aduceau un taur ca jertfă o dată pe an, în Ziua Ispășirii, acest lucru amintea de păcatul originar al primului mare preot, care a modelat un vițel de aur pentru ca poporul Israel să i se închine. Marii preoți din Vechiul Testament erau în măsură să se ocupe cu răbdare de cei ignoranți și rătăciți, deoarece ei înșiși erau ignoranți, rătăciți, slabi și păcătoși. Păcatul a rupt în mod dramatic relația cu Dumnezeu și cu umanitatea. Și astfel, când un preot oferea o jertfă pentru păcate, acționa ca mediator, aducând închinare lui Dumnezeu și cerându-I îndurare pentru poporul păcătos. Isus, la fel ca și marii preoți ai Vechiului Legământ, nu s-a numit pe sine în funcția de mare preot, ci a fost numit de Tatăl. Isus a asumat natura noastră omenească și a ridicat-o la desăvârșire prin supunerea și suferința sa. Și prin acest gest preoțesc, el a devenit izvorul mântuirii noastre veșnice.
Domnul Isus, Mare Preot veșnic și Mire dumnezeiesc, mijlocește la Tatăl pentru Mireasa Ta, Biserica, și revarsă Duhul Sfânt asupra ei pentru ca să îți răspundă cu iubire și bucurie.
Mă gândesc vreodată la post în afara perioadei Postului Mare? Ce tipuri de post ar fi benefice pentru mine? Pot posti de la anumite alimente, de la alcool sau de la social media?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: