MISIUNE GREA

Napoleon avea nevoie, pentru o oarecare operațiune riscantă, să conteze pe un soldat de maxim devotament, dispus chiar să-și riște viața. A ordonat să fie antrenați cei care erau considerați mai dedicați și loiali și când îi avu înainte sa, perfect aliniați, spuse:

– V-am chemat pentru a vă cere ceva foarte greu, un sacrificiu foarte mare: vreau să trimit pe unul dintre voi într-o misiune extrem de periculoasă, care ar putea presupune pierderea vieții, sau cel puțin a libertății, din partea celui care ar fi dispus să o îndeplinească. Mă voi întoarce cu spatele, pentru ca cel care ar fi dispus să accepte rugămintea mea să facă un pas înainte, fără ca cineva să se simtă obligat să o facă sub privirile mele.

Astfel făcu Bonaparte și, când își întoarse privirea, nepercepând vreo schimbare în formație, consideră că nimeni nu se oferise și spuse:

– Înțeleg, înțeleg. Era o cerere exagerată, dincolo de obligațiile oricui. 

Dădea să se retragă, în momentul în care ofițerul de comandă îi spuse:

– Domnule, cred că nu ați înțeles ceea ce s-a petrecut. Formația nu a suferit nici o schimbare: pasul înainte l-au dat toți oamenii, de aceea nu a existat nici o schimbare în grup.

Astăzi, Isus Cristos are nevoie de creștini dispuși să-și joace și să-și consume viața în slujba sa. Un secret. Un secret spus cu voce tare: aceste crize mondiale sunt crize de sfinți.

Dumnezeu dorește o mână de oameni „ai săi” în orice activitate umană. După aceea… pax Christi in regno Christi – pacea lui Cristos în împărăția lui Cristos (Camino, 301).

Află Isus în tine și în mine răspunsul pe care l-a aflat Napoleon în oamenii săi?