MONSTRU

Un logodnic agitat și nervos îi spune viitorului său socru:

– Vin să cer mâna fiicei dumneavoastră.

– Care? întreabă socrul. Cea mare sau cea mică?

La care logodnicul, decepționat, întreabă:

– Ah, dar nu le are pe amândouă la fel?

Atunci când un membru se dezvoltă mult, în timp ce altul rămâne rahitic, subiectul se transformă într-un monstru. La aceasta se gândește bietul băiat al logodnicei a cărei mână vine să o ceară.

Atunci când cineva, pe bază de efort susținut, își dezvoltă mult o fațetă a formării sau a vieții sale, în timp ce în alte aspecte rămâne rahitic, face ca formarea și viața sa să rezulte monstruoase. Această greșeală este, din păcate, destul de frecventă astăzi în formarea doctrinară a multor oameni.

O bună parte din tulburarea actuală provine din dezacordul dintre perfecțiunea ideilor noastre despre fenomenele fizice și declinul scandalos al „științelor morale”. Ministrul, profesorul, fizicianul ilustru și scriitorul obișnuiesc să aibă despre aceste lucruri concepte demne de un bărbier de cartier. Nu este atunci normal ca bărbierul să fie cel care să dea tonul timpului?