MOȘTENIRE

Într-o bună zi, Alexandru cel Mare, plin de orgoliu pentru faptul că era grec, entuziasmat de moștenirea sa elenistica,  își exprimă mulțumirea spunând:

– Ceea ce sunt datorez și trebuie să fiu recunoscător: pentru că l-am citit pe Homer, pentru că am primit învățăturile maestrului meu Aristotel și pentru că l-am avut pe tatăl meu Filip. Da, tatălui meu îi datorez existența și originea regească, celorlalți le datorez faptul de a ști să trăiesc asemenea unui erou antic și de acord cu acțiunile nobile. Oh, recunoștință, este gol de tot cel care este gol de tine sau care nu te are!

Sfântul Paul ne întreabă: „Ce anume ai, care să nu fi primit? (1Cor 4,7) Cu cât cineva crede că are mai mult, cu atât mai dator trebuie să se simtă și cu atât are mai multe motive să fie recunoscător.

Datorăm mult și multora. Câtă lume ne-a ajutat de-a lungul vieții! Mii de oameni i-au împrumutat lui Dumnezeu glasul lor, mâinile lor și inima lor pentru a face posibil ca dragostea sa părintească să ajungă până la noi. Toți avem motive suficiente pentru a ne petrece viața mulțumind.

Recunoștința este o virtute. Ce doză de recunoștință am eu?