MOȘTENIREA NOASTRĂ DUMNEZEIASCĂ

LECTURA I
Pe Cristos, fără să-l fi văzut, îl iubiţi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,3-9
Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi, 4 pentru o moştenire nepieritoare, neîntinată, neofilită, păstrată pentru voi în ceruri! 5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie manifestată în timpul de pe urmă. 6 Pentru aceasta vă bucuraţi, deşi acum, pentru puţin timp, trebuie să vă întristaţi de felurite încercări 7 pentru ca valoarea credinţei voastre, mai preţioasă decât aurul pieritor, care se încearcă în foc, să fie un motiv de laudă, glorie şi cinste la arătarea lui Isus Cristos. 8 Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriţi de o bucurie negrăită şi glorificată, 9 încredinţaţi că veţi ajunge la ţelul credinţei voastre: mântuirea sufletelor.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110(111),1-2.5-6.9 şi 10c (R.: cf. 5b)
R.: Domnul nu uită niciodată de alianţa sa.
sau:
Aleluia.
1 Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în sfatul celor drepţi, în mijlocul comunităţii.
2 Mari sunt lucrările Domnului, vrednice de luat în seamă
de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. R.
5 El dă hrană celor ce se tem de el;
îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.
6 El a arătat poporului său puterea faptelor sale,
dându-le lor moştenirea popoarelor. R.
9 El trimite poporului său răscumpărarea,
stabileşte pe veci alianţa sa.
Sfânt şi înfricoşător este numele lui.
10c Lauda lui rămâne pentru totdeauna. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 8,9cd
(Aleluia) Isus Cristos, deşi era bogat, s-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi. (Aleluia)
EVANGHELIA
Vinde ceea ce ai, apoi vino şi urmează-mă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-27
În acel timp, când Isus pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: “Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 18 Isus i-a zis: “De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»” 20 Atunci el i-a zis: “Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea!” 21 Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: “Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” 22 Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut pentru că avea multe bogăţii. 23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: “Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!” 24 Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: “Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. 26 Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: “Atunci, cine se poate mântui?” 27 Privindu-i, Isus le-a spus: “Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Tu ești Atotștiutor și Atotputernic. Poți realiza totul. Tu ești autorul mântuirii mele. Primește ceea ce îți ofer cu smerenie și transformă în jertfă plăcută și binevenită. Nu doresc decât să pot ajunge în Împărăția ta și să primesc moștenire vieții veșnice.
Darul mântuirii
În Evanghelie, mântuirea este prezentată ca moștenire a vieții veșnice și ca intrare în Împărăția lui Dumnezeu. Omul bogat își dă seama că Isus este un bun învățător care îl poate învăța cum să moștenească viața veșnică. El a respectat cu fidelitate Legea Veche și cele Zece Porunci, dar Isus îl învață că nu este suficient. Omului îi lipsește încă ceva important: este prea atașat de bunurile pământești și de lucrurile acestei lumi trecătoare. Preferă comorile de pe pământ în locul comorilor cerești. El preferă să-și conserve bunurile și să se agațe cu lăcomie de ele în loc să le folosească pentru binele semenilor. Când omul se îndepărtează de Isus și se îndreaptă spre lucrurile sale, Isus declară că este greu pentru bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Mântuirea este imposibilă din punct de vedere pur uman. Dar este posibilă pentru Dumnezeu. Mântuirea și accesul în Împărăția lui Dumnezeu depind în primul rând de bunătatea lui Dumnezeu, care ne-o oferă în mod gratuit, ca pe un dar (Healy, The Gospel of Mark, 205). Dumnezeu este atât de generos și acceptă puținul pe care îl facem, iar noi suntem impulsionați cu ajutorul harului – cum ar fi ajutorarea celor săraci – și ne răsplătește dincolo de ceea ce merităm. Psalmul ne insuflă speranța că, dacă respectăm poruncile, ne detașăm de această lume și îi slujim pe cei săraci, ne vom bucura în cântece de laudă și mulțumire când picioarele noastre vor păși peste pragul Noului Ierusalim.
Binefaceri dumnezeiești
În prima lectură, începem citirea Primei Scrisori a Sfântului Petru. Scrisoarea nu a fost scrisă unei anumite Biserici, ci creștinilor care trăiau în cele cinci provincii din Asia Mică. Scrisoarea începe cu „o descriere trinitară a modului în care poporul creștin este răscumpărat” (Keating, First and Second Peter, Jude, 28). Am fost aleși de Tatăl care ne-a cunoscut din veșnicie, am fost stropiți cu sângele lui Isus Cristos și sfințiți prin Duhul Sfânt. În fragmentul pe care îl citim astăzi, Petru îl preamărește pe Dumnezeu Tatăl pentru cele două binefaceri pe care le-am primit: în primul rând, pentru noua noastră naștere, prin învierea lui Isus din morți; în al doilea rând, pentru moștenirea nepieritoare, neschimbată și veșnică: viața veșnică.
Ce moștenire vom alege?
Am putea spune că tema moștenirii se află în centrul Evangheliei de astăzi: vom alege o moștenire pământească sau una cerească? Trebuie subliniat faptul că, deși omul bogat trăise în conformitate cu poruncile esențiale ale lui Dumnezeu, totuși îi lipsea un lucru – detașarea de lucrurile materiale. Această detașare reprezintă o condiție esențială pentru a-l urma pe Isus. Omul bogat a plecat trist pentru că știa că a ales o cale greșită. Cei care, însă, îl aleg pe Cristos în locul bogățiilor, se bucură, pentru că sunt pe calea care îi poartă spre mântuire. Noi suntem niște călători care călătorim în lumina credinței. Credința, însă, nu este decât începutul cunoașterii noastre cu privire la Dumnezeu.
Doamne Isuse, tu îi arăți ceea ce încă îmi lipsește. Mă inviți în fiecare zi să renunț la tot ceea ce am, să ofer săracilor și să acumulez o comoară în ceruri. Luminează-mi mintea pentru a înțelege la ce trebuie să renunț și dă-mi curajul și puterea de a păși până la capăt.
Când îmi examinez conștiința, înainte de Sacramentul Sfintei Spovezi, trec în revistă numai cele Zece Porunci?
Sau mă gândesc, de asemenea, și la atașamentele mele față de bunurile acestei lumi, la modul în care îi slujesc pe cei săraci și la modul în care îl urmez pe Isus?
Ce atașamente am care încă mă împiedică să ajung în Împărăția lui Dumnezeu?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
