MOTIV PUTERNIC

Doi prieteni se întâlnesc de dimineață, foarte devreme. Unul îi spune celuilalt:

– Pepe, nu înțeleg cum de, fiind tu atât de leneș, te trezești așa de devreme.

– Păi, ca să pot sta mai mult timp fără să fac nimic.

Timp pentru a nu face nimic, timp pierdut. Ce păcat, când sunt atâtea de făcut în lumea aceasta! A nu face ceea ce putem și trebuie să facem reprezintă păcatul omisiunii. Acesta este, fără îndoială, capitolul cel mai mare al păcatelor noastre și, de asemenea, cel căruia obișnuim să-i dăm cea mai puțină importanță. Și o are!

Dumnezeu ne-a pus pe pământul acesta nu doar ca să nu facem rău, ci pentru a face binele. Ca să nu facem răul, era de ajuns să nu ne fi născut.

„Dacă afirmi că vrei să-l imiți pe Cristos… și îți rămâne timp suficient, umbli pe căile lâncezelii” (Forja, 701).

Singura avariție nobilă din om este avariția timpului. A pierde timpul este întotdeauna un rău. A-i face pe alții să-l piardă este și mai rău.