Un tânăr chipeș și prezentabil, dar sărac, era acuzat că s-a căsătorit din interes, întrucât soția era urâtă și bătrână, dar foarte bogată. Obosit de atâtea critici, spuse în cele din urmă:

– Eu nu m-am căsătorit pentru bani. Ea însă da, s-a căsătorit pentru bani; pentru că, dacă nu i-ar fi avut, nu s-ar fi căsătorit niciodată.

 

Ea se căsătorește pentru că are bani, iar el se căsătorește pentru că nu-i are. În fond, și în unul și în celălalt determinant este banul. În amândoi joacă un rol decisiv. „Cavaler puternic este domnul ban”, spune o vorbă spaniolă: „Poderoso caballero es don dinero”  Puternic, da; cavaler, mai puțin.

Dorința de a strânge este îngrozitoare. Banul este văzut ca sinonim al fericirii, însă nu întotdeauna o aduce, uneori o ruinează.

Banul, mijloacele materiale sunt necesare, însă asta sunt: mijloace pentru a trăi. Câtă lume nu le transformă în scopuri: trăiesc pentru a avea! „Viața nu constă în avuții!” (Lc 12,15).

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013