Mareșalul Rommel a fost în copilăria și adolescența sa un elev atât de prost, încât, într-o zi, profesorul său de limbi spuse, adresându-se tuturor elevilor:

– În ziua în care Rommel îmi va înmâna o dictare fără nicio greșeală de ortografie, vă dau liber la toți și angajez și o fanfară pentru a celebra un eveniment atât de rar.

Rommel ascultă în tăcere. Ziua următoare se adresă profesorului său după dictare și, înmânându-i caietul, îi spuse:

 – Domnule, cred că puteți să angajați deja fanfara.

Profesorul corectă exercițiul și nu găsi nicio greșeală. Intrigat, îl întrebă cum de reușise. 

– Până ieri – reluă Rommel – nu m-am simțit motivat. Ieri dumneavoastră ați lansat o provocare, iar eu, pur și simplu, am acceptat-o. Niciodată până acum nu mi-am dat seama că, prin fapta mea, aș putea să acționez în beneficiul grupului. Dumneavoastră mi-ați lămurit aceasta.

 

„Niciodată până acum nu mi-am dat seama că, prin fapta mea, aș putea să acționez în beneficiul grupului.  Dumneavoastră mi-ați lămurit aceasta”. Doar Dumnezeu știe influența pe care avea să o aibă această lămurire în viața mareșalului.

Este enorm de stimulator să știm că prin acțiunile noastre influențăm milioane de suflete, pe tot pământul și în purgator. „Cred în împărtășirea sfinților”, spunem la finalul Crezului. Mister sublim de solidaritate: fiecare pas al nostru repercutează asupra lumii întregi, chiar și dincolo de moarte.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013