Un tată îl încuraja pe fiul său leneș, de treisprezece-paisprezece ani, să se străduiască mai mult cu învățatul.

Învață – îi spunea -, pentru că, dacă înveți, te vei remarca, vei putea opta pentru locuri de muncă mai bune, vei câștiga cât vei vrea și vei trăi și te vei simfi minunat. 

– Tată – îi replică fiul, leneș, dar nu prost, dacă pot să mă simt bine acum, la ce să aștept pe mai târziu ?

 

Motivele șubrede sunt valabile doar pentru acei puțini care nu au nevoie de motive.

Ce mă motivează să muncesc? Ce mă motivează să trăiesc? Aceste motive justifică efortul?

Dacă nu căutăm motive transcendente, toate celelalte rezultă a fi șubrede, iar motivele, rațiunile șubrede, pe lângă faptul că sunt puțin stimulatoare, sunt puțin rezonabile

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013