MULȚUMESC

Când micuța Rosalia încă nu avea un an, știa deja să folosească anumite cuvinte: tata, mama, da, nu… La doi ani deja adăugase câteva cuvinte la dicționarul său; printre altele, cuvântul „mulțumesc”. Mama sa a obișnuit-o să spună „mulțumesc” atunci când i se dădea vreun dulce și, din când în când, trebuia să-i amintească.

Într-o zi, copila a întrebat-o:

– Mamă, de ce atunci când mi se face un cadou trebuie să spun „mulțumesc”?

– Pentru că – răspunse mama – atunci când cineva îți face un cadou, prin el îți spune că te iubește. Spunând „mulțumesc”, tu le spui lor că te bucură faptul că te iubesc și că le ești recunoscătoare pentru aceasta.

De câte ori nu mi-a spus și continuă să-mi spună Dumnezeu că mă iubește! Câte cadouri! Și de cât de puține ori îi spun că mă bucură faptul că mă iubește și că-i sunt recunoscător pentru iubirea sa!

Dacă cu ceilalți care-mi fac bine m-aș comporta așa cum mă comport cu Domnul, aș fi considerat un prost-crescut.