MUNCĂ IMAGINARĂ

Se povestește despre David Ben-Gurion, prim-ministru al Israelului din primii ani ai existenței sale ca stat independent, că, într-o zi, plimbându-se pe o stradă, îl auzi pe un arab cum se plângea de soarta sa:

– Ce nefericit sunt! Să sparg piatra, să o transport, să o car la lucrare timp de opt ore pe zi! E groaznic, groaznic!

Politicianul a întrebat cât timp era de când făcea aceasta și; spre surprinderea sa, plângărețul răspunse:

– Domnule, încep de mâine!

Există oameni care au alergie la muncă. Chiar stând la distanță și se îmbolnăvesc. Doar gândindu-se la munca pe care o au de făcut îi face să transpire. Este ca și cu alte alergii: nu a venit încă primăvara și deja se plâng de efectele lor. În această situație, ca și în toate celelalte, imaginația este aproape mai apăsătoare decât realitatea. Cert este că harul – ajutorul Domnului – nu este pentru imaginație, ci pentru realitate. Atunci când ne imaginăm ceea ce se poate întâmpla, nu beneficiem de ajutorul divin pe care îl vom avea când se va întâmpla, dacă se va întâmpla.

Planificându-ne viitorul, este important să nu uităm că va fi și Dumnezeu prezent acolo. Fără el nimic nu putem (In 15,5). Însă cu el toate le putem: „Toate le pot în acela care mă întărește” (Fil 4,13).