MUNCĂ, MUNCĂ ȘI IAR MUNCĂ

Thomas Alva Edison era un miracol de curiozitate. La cinci ani a întrebat-o pe mama sa de ce rața doarme pe ouă.  Mama sa l-a lămurit că o făcea ca să le clocească cu căldura ei și, astfel, să se nască rățuștele.

La câteva zile după aceea, l-a găsit pe fiul său șezând pe un coș cu ouă. După ce s-a plictisit de așteptat, fără ca rățuștele să iasă din găoace, se gândi că mamei i-a scăpat un anumit detaliu.

La zece ani se gândi că, dacă oamenii s-ar alimenta cu mâncarea păsărilor, ar zbura și ei. Pregăti un amestec de viermișori și resturi și-l convinse pe un prieten să mănânce. Nu dădu rezultat; prietenul nu zbură.

Era un elev mediocru. Însă cheful lui de muncă, curiozitatea și talentul său l-au dus la reușită: a inventat telegraful, a îmbunătățit telefonul, a creat fonograful și lampa electrică. Bătrân fiind deja, obișnuia să spună:

– Nu știm nimic. Abia am încetat de a fi maimuțe. Genialitatea constă în unu la sută inspirație și nouăzeci și nouă la sută transpirație. Pentru a triumfa, este de ajuns să muncești fără a te uita la ceas și fără a coborî garda. Asta am făcut toată viața mea.

Marii oameni au fost și continuă să fie mari muncitori și mari sacrificați. „Niciun ideal nu devine realitate fără sacrificii. Neagă-te pe tine însuți! Este atât de frumos să fii victimă!” (Camino, 175).