LECTURA I*
Ridică-te, botează-te şi spală-ţi păcatele invocând numele lui!
Citire din Faptele Apostolilor 22,3-16
În zilele acelea, Paul spunea poporului: “Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliel, educat cu stricteţe după legea părinţilor, devenind zelos pentru Dumnezeu, aşa cum sunteţi voi toţi astăzi. 4 Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând şi aruncând în închisoare bărbaţi şi femei, 5 aşa cum dau mărturie şi marele preot şi sfatul bătrânilor, de la care am primit scrisori către fraţii din Damasc. Mergeam ca să-i aduc legaţi pe cei de acolo la Ierusalim, ca să fie pedepsiţi. 6 Dar, în timp ce mergeam şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată, o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger. 7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuţi?» 8 Atunci eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu îl persecuţi». 9 Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea. 10 Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?» Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te şi du-te la Damasc! Acolo ţi se va spune tot ceea ce a fost hotărât să faci». 11 Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână şi am ajuns la Damasc. 12 Un oarecare Anania, bărbat evlavios, credincios Legii, stimat de toţi iudeii care locuiesc acolo, 13 a venit la mine şi, stând înaintea mea, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Iar eu chiar în clipa aceea l-am putut vedea. 14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte ca să cunoşti voinţa lui, să-l vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura lui, 15 căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut şi auzit. 16 Şi acum de ce întârzii? Ridică-te, botează-te şi spală-ţi păcatele invocând numele lui!»”

Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

LECTURA I
Ţi se va spune ce trebuie să faci.
Citire din Faptele Apostolilor 9,1-22
În zilele acelea, Saul, tot plănuind ameninţare şi crimă împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot 2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, ca să-i aducă legaţi la Ierusalim pe cei pe care i-ar fi găsit în această credinţă, fie bărbaţi, fie femei. 3 Şi în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o dată, l-a învăluit o lumină din cer. 4 Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: “Saul, Saul! De ce mă persecuţi?” 5 El a răspuns: “Cine eşti, Doamne?” El i-a zis: “Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi. 6 Dar ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci!” 7 Iar oamenii care îl însoţeau au rămas înmărmuriţi, pentru că auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Atunci Saul s-a ridicat de la pământ şi, deschizându-şi ochii, nu vedea nimic. L-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. 9 Şi timp de trei zile a rămas fără vedere, nu a mâncat şi nu a băut nimic. 10 Se afla la Damasc un discipol cu numele Anania. Domnul i-a spus acestuia într-o viziune: “Anania!” El a răspuns: “Iată-mă, Doamne!” 11 Iar Domnul i-a zis: “Ridică-te şi du-te pe strada numită «Dreaptă» şi caută-l în casa lui Iuda pe unul cu numele de Saul din Tars! Căci iată-l că se roagă 12 şi a văzut într-o viziune un om cu numele Anania intrând şi punând mâinile peste el, ca să-şi recapete vederea!” 13 Atunci Anania a răspuns: “Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta cât rău le-a făcut sfinţilor tăi în Ierusalim. 14 Şi aici are împuternicire de la arhierei, ca să-i lege pe toţi cei care sunt chemaţi cu numele tău”. 15 Domnul i-a spus: “Mergi, pentru că acesta este un vas pe care mi l-am ales, ca să poarte numele meu înaintea popoarelor şi înaintea regilor şi a fiilor lui Israel! 16 Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere el pentru numele meu”. 17 Atunci Anania a plecat şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: “Frate Saul, Domnul Isus, care ţi-a apărut pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi recapeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt”. 18 Îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi-a recăpătat vederea şi, ridicându-se, a fost botezat. 19 Apoi a mâncat şi a prins puteri. Saul a rămas câteva zile la Damasc împreună cu discipolii. 20 Şi îndată a început să predice în sinagogi despre Isus, că el este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei care îl auzeau se mirau şi spuneau: “Oare nu este acesta cel care voia să-i distrugă la Ierusalim pe cei care invocă numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă pe aceştia legaţi la arhierei?” 22 Dar Saul se întărea din ce în ce mai mult şi-i punea în încurcătură pe iudeii din Damasc, dovedind că acest Isus este Cristos.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi evanghelia!
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.

2 Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne pe vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 15,16
(Aleluia) “Eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,15-18
În acel timp, Isus, arătându-li-se celor unsprezece, le-a spus: “Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura! 16 Cine va crede şi va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat. 17 Acestea sunt semnele care îi vor însoţi pe cei care cred: în numele meu vor alunga diavoli, vor vorbi limbi noi, 18 vor lua şerpi în mână şi, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. Îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca”.

Cuvântul Domnului

Doamne, l-ai ales pe Saul să fie apostol. El și-a abandonat vechiul mod de viață și a îmbrățișat noua viață oferită de Fiul tău. Paul a considerat viața sa de dinainte drept gunoi și s-a bucurat de mântuirea pe care Isus dorește să o ofere tuturor oamenilor. Ajută-mă să renunț la vechile mele obiceiuri și să accept Crucea Fiului tău, Isus Cristos.

Moartea omului vechi împreună cu Cristos:

Experiența întâlnirii lui Paul cu Cristos cel înviat pe drumul spre Damasc a fost atât de importantă încât este amintită de trei ori în Faptele Apostolilor (9,1-19; 22,3-21; 26,4-23). Deși Paul însuși nu a vorbit niciodată despre acest eveniment ca fiind o convertire, a fost un eveniment care i-a schimbat și transformat radical viața. Paul s-a transformat din persecutor al lui Cristos și al Bisericii sale în vestitor al Evangheliei și apostol al lui Cristos pentru păgâni. Prin întâlnirea cu Isus, el a trăit experiența unei morți și a unei învieri. Vechiul mod de a fi al lui Paul a murit și s-a născut pentru un mod nou de a fi. Ceea ce fusese important și fundamental pentru el înainte era acum considerat drept gunoi (cf. Fil 3,7-8).

Învierea ca un om nou împreună cu Cristos:

Prin întâlnirea sa cu Cristos cel viu și prin Botezul său în numele lui Cristos, Paul a devenit mărturisitor al Învierii lui Isus. Întâlnirea sa cu Domnul i-a luminat mintea și l-a vindecat de orbirea interioară. El a putut să vadă totul altfel, în lumina lui Cristos. Paul a înțeles acum că nu devenea drept prin respectarea Legii lui Moise. Mai degrabă, îndreptățirea și justificarea se întemeiau pe credința în Cristos. Ceremoniile, riturile liturgice, interdicțiile alimentare și practicile din Legea Veche nu erau în măsură să plaseze omul într-o relație corectă cu Dumnezeu. Numai harul dobândit prin credința în Cristos poate să ne justifice. Credința nu este ceva ce se manifestă o singură dată în viață. Mai curând, constă în a ne încredința lui Cristos, în a fi uniți cu Cristos și în a ne conforma întreaga viață lui Cristos, care este Iubire. După cum ne învață Paul: Suntem îndreptățiți prin credința care acționează cu iubire (cf. Gal 5,14).

Suntem creștini doar dacă îl întruchipăm pe Cristos:

Ce înseamnă pentru noi convertirea lui Paul? Papa Benedict al XVI-lea a reflectat asupra acestei întrebări și a răspuns astfel: „Ce înseamnă pentru noi această întrebare? Suntem creștini doar dacă îl întruchipăm pe Cristos” (Benedict al XVI-lea, 3 septembrie 2008). Devenim creștini nu pentru că aderăm cu puterea minții la o nouă filozofie sau pentru că alegem să urmăm o morală nouă. A fi creștin este mult mai mult și decurge din întâlnirea noastră cu Cristos cel înviat, prin Scriptură, prin rugăciune, prin slujirea plină de iubire și prin liturghia Bisericii. Dacă credința noastră în Cristos este reală, ea devine caritate și iubire.

Saul te-a întrebat: „Ce să fac, Doamne?” Tu l-ai condus la Damasc și acolo a primit misiunea de a purta numele tău printre păgâni, regi și fii lui Israel. I-ai dezvăluit și că va suferi în timp ce își va îndeplini această misiune. Îți adresez și eu aceeași întrebare: „Ce să fac, Doamne?”

Probabil că avem o înțelegere corectă cu privire la vocația și misiunea noastră în viață. Și totuși, fiecare zi este o zi nouă și trebuie să ne reînnoim angajamentul față de Dumnezeu. Misiunea și vocația noastră se concretizează în deciziile mărunte pe care le luăm în fiecare zi.

 

Ce îmi cere Dumnezeu astăzi?

Cum pot fi și astăzi un discipol sau un apostol al lui Isus?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: