NATURALEȚE APARENTĂ

Odată, sfântul Bernard de Clairvaux avu câțiva nobili ca invitați în abația sa. Îi ospătă și-i însoți la masa plină cu tot felul de mâncăruri și băuturi. Sfântul depăși limitele obișnuitei sale abstinențe și cumpătări.

Seara, călugării îi reproșară lucrul acesta, iar sfântul le răspunse:

– Fraților, am suferit mult făcând lucrul acesta, însă credeți-mă: în cazul meu, caritatea era cea care mânca și bea, și nu eu. Vă asigur că atâta mâncare bună era pentru mine un mare sacrificiu.

De câte ori nu judecăm după aparențe! Cât de puțin știm despre ceea ce este în interiorul fiecărui om!

Eroismul faptelor normale, obișnuite, trece neobservat. Nu stârnește aplauze. Doar Dumnezeu îl vede și tocmai acest lucru îl face mai valoros.

Girueta de pe vârful clădirilor strălucește mai mult decât temeliile, însă este mai puțin importantă și mai puțin necesară.