NEFERICITA MURITOARE

Exista într-o școală o clasă de fete de opt ani, atât de mică, cu atât de puține eleve, încât atunci când una răcea toate strănutau.

Una dintre ele era foarte fantezistă și avea o imaginație debordantă. Într-o zi, a scris ceva pe o foaie de hârtie și cu un gest destul de ostentativ a aruncat-o la coș. Nu s-a înșelat: curiozitatea printre colegele sale a funcționat. Cu prima ocazie, când credeau că ea nu observă, au luat hârtia pentru a ce scrisese. Spunea astfel: „Nimeni nu mă iubește! Nimeni nu mă înțelege. Nu interesez pe nimeni. Sunt singură”. Și semna: „Nefericita muritoare”.

Toți dorim să avem prieteni, dar sunt puțini cei care, într-adevăr, vor să fie prieteni. Mai rentabil decât a încerca să văd dacă prietenii mei sunt buni este să văd dacă eu sunt bun prieten. Celui care este bun prieten i se înmulțesc prietenii. „Când prietenii mei sunt chiori, îi privesc din profil” (J. Joubert).

„Pe timp de prosperitate, ne cunosc prietenii noștri. Pe timp de adversitate, noi îi cunoaștem pe prietenii noștri” (Curton Collins).