NEGAREA

Ieri, Evanghelia pentru Sfânta Liturghie a fost versiunea Sfântului Ioan despre trădarea lui Iuda, iar astăzi ni se oferă versiunea Sfântului Matei. În Evanghelia după Sfântul Matei, Iuda i se adresează lui Isus înainte de a-L nega pe Domnul. Isus le-a spus ucenicilor că unul dintre ei îl va trăda. Unul după altul a întrebat: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”. Isus le-a răspuns: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. ²⁴ Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!”. În cele din urmă, este consemnată și întrebarea lui Iuda: „Nu cumva sunt eu, rabbi?”. Isus i-a răspuns: „Tu ai zis” (Mt 26,14-25).

Iuda nu a avut curajul să recunoască. Trăia în negare. S-a spus că cuvântul „negare” poate fi înțeles și prin aceste cuvinte: „nici măcar nu știu că mint”. Poate că Iuda nici măcar nu și-a dat seama de ceea ce urma să facă și de consecințele veșnice: „Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!”. Cutremurătoare și dureroase sunt aceste cuvinte rostite de Domnul.

În capodopera sa spirituală, Exerciții spirituale, Sfântul Ignațiu de Loyola oferă recomandarea unui timp de reculegere pe durata a treizeci de zile, împreună cu învățături și reguli pentru directorul spiritual care îl va ghida pe cel care dorește să participe la zilele de reculegere. Sfântul Ignațiu oferă reflecții pentru fiecare zi a exercițiilor, împărțite în patru perioade de timp. Prima perioadă îl conduce pe cel care face exercițiile spirituale printr-o serie de reflecții cu privire la păcat, în special la păcatele de moarte și la consecințele lor veșnice, într-un mod cât se poate de explicit și concret. Deși meditațiile nu sunt ușor de abordat, ele sunt extrem de utile. Formatul de reculegere de treizeci de zile al lui Sfântului Ignațiu este adesea considerat formatul ideal pentru cei care doresc să progreseze din punct de vedere spiritual.

Unul dintre motivele principale pentru care Sfântul Ignațiu se concentrează la început asupra păcatelor de moarte și a consecințelor lor veșnice este pentru de a-i determina pe participanții la reculegere să depășească orice formă de negare în care ar putea trăi. Meditațiile sale provocatoare pot fi șocante la început, dar apoi acestea conduc sufletul spre o înțelegere profundă a realităților spirituale pentru tot restul timpului de reculegere și mult timp după aceea.

Pe măsură ce ne apropiem de Triduum-ul pascal și ne pregătim să reflectăm mai profund la agonia lui Isus din Grădină, la arestarea, întemnițarea, biciuirea, batjocorirea, condamnarea, purtarea crucii și răstignirea sa, suntem îndemnați să medităm și la întreaga durere pe care a îndurat-o Domnul. Trebuie să înțelegem suferințele sale teribile ca o consecință a păcatelor pe care le-am săvârșit. Conștientizarea profundă a durerii lui Isus ne va ajuta să înfruntăm mai ușor eventualele negări cu care ne confruntăm în prezent în privința păcatelor noastre. De asemenea, ne va ajuta să creștem în recunoștință profundă față de Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut în favoarea noastră, eliberându-ne de povoara păcatelor și oferindu-ne slava Împărăției Sale veșnice. Trebuie să analizăm păcatele cu onestitate și minuțiozitate, să le recunoaștem și să acceptăm cu recunoștință vindecarea pe care Domnul dorește să ne-o ofere.

Reflectați cu privire la sufletul dumneavoastră, în special la conștiința dumneavoastră. Fiți deschiși cu privire la tot ceea ce Domnul dorește să vă comunice. Meditați la negarea lui Iuda când a spus: „Nu cumva sunt eu, rabbi?”. Alegeți o cale diferită față de cea a lui Iuda, recunoscându-vă înaintea Domnului vinovăția și nevoia pe care o aveți după îndurarea pe care El a obținut-o prin suferința și moartea sa.