NEGHINA DIN OGOR
LECTURA I
Aminteşte-ţi de alianţa ta cu noi şi nu o desface!
Citire din cartea profetului Ieremia 14,17-22
Domnul mi-a vorbit astfel: “Tu spune-le acest cuvânt: «Să verse lacrimi ochii mei noapte şi zi fără să se oprească deoarece cu o mare nenorocire a fost zdrobită fecioara, fiica poporului meu, cu o rană mare a fost lovită! 18 Dacă ies în câmpie, iată, străpunşi de sabie! Dacă merg în cetate, iată, întinşi de foame! Căci profetul şi preotul cutreieră ţara şi ei nu ştiu. 19 Oare l-ai respins pe Iuda şi sufletul tău s-a dezgustat de Sion? De ce ne-ai lovit şi nu este pentru noi vindecare? Am aşteptat pace, şi nu este niciun bine; un timp de vindecare, şi, iată, teroare! 20 Recunoaştem, Doamne, nelegiuirea noastră şi păcatul părinţilor noştri, căci am păcătuit împotriva ta. 21 Nu ne dispreţui de dragul numelui tău, nu nesocoti tronul gloriei tale! Adu-ţi aminte, nu rupe alianţa ta cu noi! 22 Sunt oare mulţi între deşertăciunile neamurilor care să dea ploaie sau să facă cerurile să plouă? Oare nu eşti tu, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi sperăm în tine, căci tu eşti cel care face toate acestea»”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78(79),8.9.11.13 (R.: 9b)
R.: Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău, Doamne!
8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiurile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria pe care o are al tău nume!
Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău! R.
11 Să ajungă până la tine gemetele celor prinşi în război,
scapă cu braţul tău puternic
pe cei condamnaţi la moarte. R.
13 Iar noi, poporul tău şi turma păşunii tale,
te vom lăuda în veci
şi vom vesti lauda ta din generaţie în generaţie. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)
EVANGHELIA
Aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,36-43
În acel timp, lăsând mulţimile, Isus a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el şi i-au spus: “Explică-ne parabola neghinei din ogor!” 37 El, răspunzând, le-a zis: “Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea, sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei. Neghina sunt fiii Celui Rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăţia lui toate scandalurile şi pe cei care săvârşesc nelegiuirea 42 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să asculte!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Tu cunoști toate, Tu ești Stăpânul istoriei. Știi că lumea este un amestec de bine și rău, de lumină și întuneric, de sfinți și păcătoși. Condu-mă spre un sfârșit fericit și ajută-mă să înving păcatul din viața mea, astfel încât să devin cu adevărat un copil al Împărăției tale.
Explicația lui Isus cu privire la parabola grâului și a neghinei
În Evanghelia după Matei, când Isus începe să vorbească în parabole, acest lucru marchează o schimbare în metoda sa de învățare. Isus a cunoscut împotrivirea liderilor religioși (Mt 12,1-50) și a început să îi formeze pe cei doisprezece apostoli ai săi drept noi lideri ai Noului Israel. Isus își adaptează învățătura la această nouă realitate. Parabolele ascund misterele Împărăției celor învățați și mândri (cărturarii și fariseii) și dezvăluie aceste mistere celor smeriți și asemenea copiilor (discipolii săi). Isus vorbea adesea în parabole mulțimilor care îl urmează, iar mai târziu le explica semnificația discipolilor săi în particular. Vedem acest lucru și în fragmentul evanghelic de astăzi. După ce mulțimile au fost lăsate să plece, ucenicii s-au apropiat de Isus și i-au cerut să le explice parabola grâului și a neghinei. Domnul le explică că el, Fiul Omului, este semănătorul de sămânță bună. Diavolul, cel rău, este dușmanul, care seamănă neghină. Copiii Împărăției Cerurilor sunt sămânța bună semănată de Isus. Copiii celui rău sunt buruienile semănate de diavol. Isus revelează că oamenii buni și cei răi, sfinții și păcătoșii, vor coexista, unii lângă alții, în această lume.
Separarea finală a binelui și răului
În casa lui Petru, care reprezintă un simbol al Bisericii, Isus explică înțelesul parabolei sale. Isus dezvăluie că numai la sfârșitul veacului vor fi separate neghina (cei nedrepți) și grâul (cei drepți). Isus vorbește despre trimiterea de mesageri și îngeri în lume în vremea secerișului pentru a aduna neghina și a o arunca în foc. „Parabola arată că, deși împărăția răsare în lume, cei răi și cei credincioși vor coexista în ea până la judecata finală” (Mitch and Sri, The Gospel of Matthew, 181). În timp ce cei răi vor fi pedepsiți în cuptorul de foc, cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui. Cei care se vor ridica spre viața veșnică vor străluci pentru că au parte de lumina gloriei lui Isus. Imaginea evocă fragmentul din Cartea profetului Daniel (12,3), care prevede ziua în care cei înțelepți vor scăpa de judecata lui Dumnezeu și vor străluci pentru totdeauna, ca stelele. Care sunt câteva lecții pe care le putem desprinde din această parabolă? În primul rând, trebuie să învățăm lecția răbdării. Răutatea va exista în lume, chiar și pe măsură ce Împărăția Cerurilor se va dezvolta, de-a lungul istoriei. Trebuie să ne străduim să eradicăm răutatea viața noastră și să depășim nedreptățile din societate. În al doilea rând, primim o lecție plină de speranță. Copiii lui Dumnezeu Tatăl vor fi răsplătiți la judecata finală.
Acționez cu răbdare și perseverență pentru a eradica păcatul și răutatea din viața mea și a celor din jurul meu?
De ce ne-ai lovit?
În prima lectură, Ieremia este încurajat de Dumnezeu să plângă pentru Ierusalim, care este numit „fecioara, fiica poporului”. Ierusalimul suferă pentru că liderii spirituali ai lui Iuda, care aveau sarcina de a instrui din punct de vedere religios, nu au reușit să transmită poporului adevărata înțelegere a lui Dumnezeu (Ignatius Catholic Study Bible: Jeremiah, Lamentations, Baruch, 43). Ieremia răspunde întrebând dacă Domnul l-a respins Iuda și de ce l-a doborât. „Ieremia, care încă nu este dispus să abandoneze Iuda cuceririi și exilului, se roagă pentru clemență. De data aceasta, el recunoaște păcatele mai multor generații (14,20), îl roagă pe Domnul să își mențină legământul încheiat cu Israel (14,21) și recunoaște incapacitatea idolilor de a aduce ploaia (14,22)” (Ignatius Catholic Study Bible: Jeremiah, Lamentations, Baruch, 43). Poporul lui Iuda va fi asuprit de Babilon și de seceta persistentă. Ierusalimul, fiica Sionului, trebuie să învețe că Dumnezeul lui Israel și al lui Iuda – nu Baal, zeul canaanean al furtunii – controlează vremea și ploaia. Domnul permite ca poporul să experimenteze deportarea și seceta într-un efort de a-l determina să revină la fidelitatea față de legământ.
Dumnezeu a îngăduit să experimentez ce înseamnă să fiu departe de El? M-a determinat o astfel de experiență să mă apropii de Dumnezeu?
Doamne Isuse, învață-mă să fiu răbdător și milostiv atunci când descopăr răul din lume și din Biserică. Nu lăsa să mă descurajez sau să cad în deznădejde. Îmi voi intensifica eforturile de a deveni sfânt, cu ajutorul harului tău, și de a învinge atașamentele față de păcat.
Care sunt buruienile din viața mea pe care trebuie să le dezrădăcinez?
Am anumite obiceiuri păcătoase pe care le-am lăsat să se înrădăcineze în viața mea?
Cu ce pot înlocui obiceiurile mele rele?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: