Carlitos, de șase ani, la vremea mersului la culcare, se zbenguie încă. Mama lui insistă iar și iar. În cele din urmă, înfuriată, îi spune:

– Ajunge, Carlitos! M-ai obosit deja. Mergi imediat la culcare.

– Of, mamă! Dacă tu ești obosită, trebuie să mă culc eu?

 

Nepotrivirea raționamentului mamei – după viziunea copilului – îl dezamăgește.

Copiii sunt enorm de logici, conform opticii lor. Atitudinea, reacțiile și conduita părinților de multe ori sunt de neînțeles. Așa cum se întâmplă cu cel care spunea: „Pe mine mă trimit la culcare pentru că filmul de la televizor este rău. Însă nu trebuie să fie atât de rău, de vreme ce ei rămân să-l vadă”.

„Greșelile” din atitudinea părinților dăunează copilului și diminuează prestigiul și autoritatea lor ca educatori. Ar fi bine să nu uite aceasta.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014