LECTURA I
Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului!
Citire din cartea Deuteronomului 5,12-15
Aşa spune Domnul: “Ţine ziua de sabat ca s-o sfinţeşti aşa cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău! 13 Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate lucrările tale! 14 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci nicio lucrare nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici animalele tale, nici străinul care este înăuntrul porţilor tale, ca să se odihnească slujitorul tău şi slujitoarea ta ca şi tine! 15 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului şi că Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână puternică şi cu braţ întins! De aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 80(81),3-4.5-6ab.6c-8a.10-11 (R.: 2a)
R.: Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, el este ajutorul nostru.

3 Începeţi cântarea, bateţi tamburina,
sunaţi din harpa cea plăcută şi din alăută!
4 Sunaţi din trâmbiţă la lună nouă şi la lună plină,
în ziua noastră de sărbătoare! R.

5 Aceasta este o hotărâre pentru Israel,
o judecată a Dumnezeului lui Iacob!
6ab El a pus-o drept mărturie în Iosif
când a ieşit din ţara Egiptului. R.

6c Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoşteam:
7 “I-am descărcat povara de pe umeri
şi mâinile lui au pus coşul jos.
8a În strâmtorarea ta, ai strigat la mine şi eu te-am eliberat. R.

10 Să nu fie în mijlocul tău niciun alt dumnezeu,
să nu te închini niciunui dumnezeu străin!
11 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,
care te-am făcut să urci din ţara Egiptului;
deschide-ţi gura larg şi eu ţi-o voi umple!” R.

LECTURA A II-A
Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus, ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,6-11
Fraţilor, Dumnezeu, care a zis: “Să strălucească lumina din întuneric!”, el însuşi a strălucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos. 7 Dar noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea imensă să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 8 Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; 9 persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi. 10 Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus, ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru. 11 Căci noi care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 17,17ba
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevărul. Consacră-ne în adevăr! (Aleluia)

EVANGHELIA*
Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,23-3,6
Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice. 24 Atunci fariseii i-au spus: “Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?” 25 Iar el le-a spus: “Nu aţi citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile punerii înainte care nu era permis să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor care erau cu el?” 27 Şi le-a spus: “Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă; 28 pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”. 3,1 A intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. 2 Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza. 3 El i-a spus omului cu mâna paralizată: “Ridică-te în mijloc!” 4 Apoi le-a spus: “Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5 Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: “Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. 6 Atunci, fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.

Cuvântul Domnului

* forma prescurtată:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 17,17ba
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevărul. Consacră-ne în adevăr! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,23-28
Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice. 24 Atunci fariseii i-au spus: “Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?” 25 Iar el le-a spus: “Nu aţi citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile punerii înainte care nu era permis să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor care erau cu el?” 27 Şi le-a spus: “Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă; 28 pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”.

Cuvântul Domnului

Doamne, a sosit momentul cel mai important al acestei zile. Sunt singur cu tine pentru o discuție de la inimă la inimă. Cine sunt eu ca să dorești să petreci acest timp cu mine, ca să accepți să mi te oferi mie? Ce bucurie, ce onoare, ce glorie să fiu discipolul unui Stăpân ca tine! Doamne, ajută-mă să mă pot ruga pentru cei care mă persecută și să-i slujesc și să-i câștig pentru Evanghelie prin practicarea iubirii, așa cum ai făcut Tu.

Nerespectarea Sâmbetei

Cât de cumplită era nevoia omenirii după un Salvator! Evreii erau poporul ales al lui Dumnezeu; ei primiseră Revelația lui Dumnezeu prin Vechiul Testament. Fariseii erau liderii religioși ai poporului evreu. Cu toate acestea, ei au „îngropat” Legea lui Dumnezeu atât de adânc sub straturi de precepte create de oameni, încât oamenilor flămânzi (la propriu) nu li se permitea nici să strângă grâne pentru a mânca în ziua de Sâmbătă. Legea devenise un scop în sine și avea întâietate în fața persoanelor aflate în nevoie. Cum ar putea fi vreodată omenirea condusă în siguranță pe adevărata cale a mântuirii fără a se încurca, lipsită de speranță în desișurile de ritualuri false și precepte arbitrare? Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Veșnic al Tatălui, s-a smerit devenind Fiul Omului pentru a ne aduce plinătatea adevărului. Dar Cristos a făcut mult mai mult decât să ne aducă plinătatea Revelației lui Dumnezeu. El ne-a dat puterea, prin propria Sa viața a harului, de a trăi în adevăr.

 

Sunt eu suficient de bine alimentat de această sursă de har în viața mea?

Încercarea de a-i convinge pe adversari

Dacă am fi fost în locul lui Cristos, care ar fi fost reacția noastră față de farisei? Poate că am fi fost impresionați în fața prezenței lor impunătoare. Poate că n-am fi avut curaj să respingem intoleranța lor fără ca măcar să cutezăm să le răspundem. Cristos își dezvăluie atât neînfricarea, cât și bunătatea Inimii Sale, căutând să îi convingă. El citează Scripturile în care ei cred și citează din 1 Samuel 21,1-6. David și oamenii săi, fugind de Saul, mănâncă pâinile ofrandei: douăsprezece pâini așezate în fiecare dimineață pe masa din sanctuar, ca omagiu adus Domnului de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Când erau înlocuite pentru a face loc altora proaspete, aceste pâini erau rezervate preoților leviți. Cristos caută să le dezvăluie fariseilor, într-un mod pe care aceștia îl pot accepta, că s-au îndepărtat de adevărata religie, în care iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele primează respectării regulilor. Cristos rezumă natura adevăratei religiozități și evidențiază eroarea fariseilor într-o singură frază sublimă: „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă”.

 

Înțeleg sarcina pe care mi-a încredințat-o Cristos ca fiind ușoară? Asta este ceea ce El intenționează și promite. Dacă nu reușesc să o fac, de ce nu?

Stăpânul Sâmbetei

Cristos nu se oprește la dezvăluirea naturii și a scopului adevăratei vieți religioase. El face o proclamație îndrăzneață, una care trebuie să-i fi uimit pe farisei și poate chiar să fi mărit ochii propriilor săi ucenici: „Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”. Cristos declară fără echivoc că autoritatea Sa este egală cu cea a lui Dumnezeu însuși, care a instituit Sabatul în zorii Creației omului. Cristos nu vrea de la farisei nimic mai mult decât un gest de credință în propria sa persoană divină. Inima lui tânjește să-i salveze. Cristos tânjește să conducă la mântuire pe toți cei pe care îi întâlnește, inclusiv pe dușmanii săi.

 

Oare propriul meu zel pentru suflete mă face să transmit ceva din curajul și dragostea lui Cristos atunci când mă confrunt cu anumite adversități? Doresc și caut ceea ce este bine pentru toți, indiferent de atitudinea lor față de mine?

Îți mulțumim, Doamne, că te-ai făcut om pentru a ne mântui când aveam mare nevoie de tine. Îți mulțumim pentru că îi iubești chiar și pe dușmanii tăi și cauți să îi câștigi pentru noua ta viață. Ajută-mă să iubesc mai mult, așa cum ai făcut-o Tu. Ajută-mă să conștientizez valoarea și a unui singur suflet.

Mă voi ruga și voi face sacrificii pentru o persoană care mă persecută pe mine sau Biserica. Făcând o renunțare față de mine însumi, voi căuta modalități de a face respectiva persoană să cunoască dragostea lui Cristos.

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: