NICI UN PROFET NU ESTE ACCEPTAT ÎN LOCALITATEA SA NATALĂ
EVANGHELIA
Isus, ca şi Ilie şi Elizeu, n-a fost trimis numai pentru iudei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,24-30
În acel timp, când a venit la Nazaret, Isus le-a spus celor din sinagogă: “Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, 26 dar Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat, decât doar Naaman sirianul”. 28 Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos afară din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Cuvântul Domnului
Vorbește, Doamne, slujitorul tău ascultă.
„Amin, vă spun!”
Amin! Așa să fie! Adevăr, adevărat! Când Domnul vorbește, vorbește în spiritul adevărului. Uneori ne putem întreba în timp ce ne rugăm: „La ce să fiu mai atent; la vocea mea și cuvintele mele? Sau la tine, Doamne, și cuvintele tale?”. Putem lăsa gândurile sau distragerile să se strecoare în rugăciunea noastră, transformând conversația cu Domnul într-o listă de datorii sau într-un monolog grăbit și părtinitor. Dacă ne „odihnim în El”, permițându-i Domnului să ne îndrepte inima și mintea spre El, Domnul ne amintește că timpul nostru de rugăciune este sacru și intim – un timp pe care nu trebuie să îl parcurgem în grabă, pentru că atunci El vorbește cu adevărat în viața noastră.
Plini de furie
A asculta adevărul poate fi o experiență „complicată”. Nu ne plac criticile sau feedback-ul negativ, dar astfel de situații pot constitui un moment extraordinar pentru noi care ne poate aminti că nu suntem perfecți, că avem nevoie de Dumnezeu. Mândria și vanitatea au rădăcini puternice, iar emoțiile pot fi orbitoare, dar înțelegem că atunci când îi încredințăm dorințele și emoțiile păcătoase Domnului, în Sacramentul Sfintei Spovezi, suntem transformați, iar virtutea noastră ajunge să fie mai puternică. Rămânem liberi să devenim persoana pe care Domnul a creat-o și dorește să fim.
A trecut prin mijlocul lor
Isus, spre sfârșitul acestui fragment evanghelic, ne vorbește despre păcat. Atunci când lăsăm ca mânia să ne determine acțiunile și reacțiile, îl respingem pe Domnul din inima noastră. El pur și simplu alege să treacă pe lângă noi. Domnul nu ne obligă niciodată să ne comportăm într-un anumit fel. El respectă liberul nostru arbitru și nu intervine. Cu toate acestea, nu rămâne niciodată nepăsător – El așteaptă întotdeauna întoarcerea noastră, așteaptă ca furtuna să treacă, ca pocăința noastră să devină mai profundă. Răbdarea, mila și compasiunea Domnului sunt nelimitate, iar pentru ele trebuie să rămânem smeriți și recunoscători.
Isuse, dă-mi harul de a recunoaște și de a accepta întotdeauna adevărul tău. Dă-mi umilința de a-ți încredința tendințele și emoțiile mele păcătoase și întărește-mă în virtute pentru a rămâne liber. Vreau să devin desăvârșit așa cum Tatăl ceresc este desăvârșit – desăvârșit în iubire.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi accepta orice corecție primită din partea altora cu recunoștință, acceptând mereu posibilitatea de a crește în umilință.
Pentru reflecție suplimentară:
2Pt 1,5-8: „Tocmai de aceea, dați-vă toată silința să adăugați la credința voastră virtutea; la virtute, cunoașterea; la cunoaștere, stăpânirea de sine; la stăpânirea de sine, statornicia; la statornicie, evlavia; la evlavie, iubirea de aproapele; la iubirea de aproapele, dragostea!
Într-adevăr, dacă aceste lucruri sunt în voi și se dezvoltă, nu veți rămâne inactivi și fără rod în cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos”.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: