LECTURA I
Iată, vin ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!
Citire din Scrisoarea către Evrei 10,1-10
Fraţilor, de fapt, Legea, care are o umbră a bunurilor viitoare, şi nu icoana realităţilor – prin jertfele aduse neîncetat în fiecare an -, nu poate nicidecum să-i desăvârşească pe cei care se apropie. 2 Altfel nu ar înceta oare jertfele aduse, dacă cei care aduc cult, curăţaţi o dată pentru totdeauna, nu ar mai avea conştiinţa păcatelor? 3 Dar tocmai în aceste jertfe, în fiecare an, se face amintirea păcatelor. 4 Pentru că sângele taurilor şi al ţapilor nu poate să înlăture păcatele. 5 Pentru aceasta, intrând în lume, el spune: “Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. 6 Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. 7 Atunci am zis: «Iată, vin – în sulul cărţii este scris despre mine – ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!»” 8 După ce a spus mai întâi: “Tu n-ai voit şi nici nu ţi-au plăcut jertfele şi ofrandele, arderile de tot şi jertfele pentru păcat – acestea sunt totuşi oferite conform Legii – 9 acum, zice, iată, vin ca să fac voinţa ta!” Astfel, desfiinţează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Datorită acestei voinţe, suntem sfinţiţi prin jertfa trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2 şi 4ab.7-8a.10.11 (R.: 8a.9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!

2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.
4ab El a pus în gura mea un cântec nou,
un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru. R.

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: “Iată, vin!” R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele;
tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

11 Nu am tăinuit dreptatea ta în inima mea,
ci vorbesc despre fidelitatea şi mântuirea ta.
Nu am ascuns îndurarea şi adevărul tău
în adunarea cea mare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,31-35
În acel timp, au venit mama şi fraţii lui Isus şi, stând afară, au trimis la el ca să-l cheme. 32 Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au spus: “Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!” 33 Iar el, răspunzând, le-a zis: “Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” 34 Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus: “Iată mama mea şi fraţii mei! 35 Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, încerc să împlinesc mereu voința Ta. Împlinirea voinței Tale este hrana mea. Voința Ta este sfântă și mă va conduce la fericirea veșnică. Ajută-mă să discern zilnic, în rugăciune, voința ta, pentru a putea acționa precum un copil credincios al Tău.

Noua familie a lui Dumnezeu

În Evanghelie, Isus afirmă că există o nouă familie a lui Dumnezeu. Apartenența la poporul lui Dumnezeu nu mai este dictată de descendența fizică din Abraham, Isaac și Jacob. Calitatea de membru al noii familii a lui Dumnezeu se realizează prin credință și Botez. În Evanghelia după Sfântul Marcu, Isus „întemeiază o nouă familie, familia lui Dumnezeu, ai cărei membri sunt uniți în jurul lui Isus printr-o legătură de afecțiune, familiaritate și loialitate mult mai puternică decât orice relație de sânge (vezi In 1,12; Rom 8,29; Ef 2,19; Evr 2,10-11). Făcând acest lucru, el nu își renegă familia pământească; mai curând, el stabilește un nou temei pentru pretențiile lor de apropiere față de el. Faptul că rudele sale au acceptat în cele din urmă această nouă legătură de rudenie cu Isus este demonstrat de poziția lor activă în Biserica de la începuturi (Fap 1,14; 1Cor 9,5; Gal 1,19)” (Healy, The Gospel of Mark, 80). De fapt, atât Iacob, cât și Simon, care erau verișori ai lui Isus, au fost primii doi episcopi ai Ierusalimului (a se vedea Pitre, Isus and the Jewish Roots of Mary, 124-126).

Am venit să împlinesc voia Tatălui Tău

Scrisoarea către Evrei contemplă noua preoție a lui Isus. Legea lui Moise a instituit preoția levitică, dar aceasta era doar o umbră a vremurilor bune care urmau să vină. În fiecare an, marele preot aducea un taur și un țap ca jertfă în Ziua Ispășirii. Dar aceste sacrificii erau doar o „ aducere aminte a păcatelor” și nu curățau efectiv poporul de păcatele lui. Jertfa lui Isus este diferită. Este o jertfă de ascultare și eficientă. Isus a asumat natura noastră omenească și s-a supus cu iubire și în mod liber voinței Tatălui. În acest fel, Dumnezeu a eliminat ineficacitatea sacrificiilor din Legea lui Moise pentru a asigura mântuirea neamului omenesc prin sacrificiul unic și deplin al lui Isus Cristos (a se vedea Healy, Hebrews, 199). Jertfa lui Isus transformă natura noastră umană din interior; „vindecă dorințele proprii, mândria, răzvrătirea și necredința care au rănit profund natura omenească încă de la căderea inițială” (Healy, Hebrews, 199).

Toma de Aquino cu privire la har

Toma de Aquino, a cărui comemorare o sărbătorim astăzi, a fost numit „ Doctorul angelic” al Bisericii. Prin scrierile și învățăturile sale, el a influențat întreaga doctrină și teologie creștină. Una dintre cele mai importante învățături ale sale a fost cea referitoare la harul dumnezeiesc. Meditând asupra scrierilor lui Paul, Toma de Aquino a înțeles că darul harului, care ne este oferit prin Botez, ne face părtași ai naturii divine. Harul ne regenerează în calitate de copii ai lui Dumnezeu, ne face noi creații prin Cristos și face ca cele trei Persoane ale Treimii să locuiască în noi. Fiul lui Dumnezeu, prin har, ne insuflă înțelepciunea dumnezeiască și ne capacitează să contemplăm și să judecăm toate lucrurile din perspectivă divină. Duhul lui Dumnezeu, prin har, ne insuflă caritatea dumnezeiască și ne oferă posibilitatea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe frații și surorile noastre într-un mod dumnezeiesc. Cu ajutorul harului dumnezeiesc și al virtuților insuflate, putem dobândi viața veșnică prin fapte de dreptate, iubire, caritate și îndurare.

Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru că m-ai primit în familia ta dumnezeiască. Ajută-mă să fiu un copil ascultător al Tatălui. Călăuzește-mi gândurile pentru a gândi asemenea Ție. Revarsă Duhul tău în inima mea și ajută-mă să pot spune, Abba, Tată.

Ce presupune pentru mine faptul că fac parte din familia lui Dumnezeu? Îl recunosc pe Dumnezeu ca Tată, pe Maria ca Mamă și pe Isus ca frate? Când îi privesc pe cei din jurul meu la liturghia duminicală, mă raportez la ei ca la frații mei? Cum pot trăi mai profund această taină a apartenenței mele la Familia lui Dumnezeu?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: