NOUL LEGĂMÂNT
LECTURA I
Eu consider că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu.
Citire din Faptele Apostolilor 15,7-21
În zilele acelea, după o discuţie îndelungată, Petru s-a ridicat şi le-a zis apostolilor şi prezbiterilor: “Fraţilor, voi ştiţi prea bine că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei şi să creadă. 8 Iar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca şi nouă, 9 şi nu a făcut nicio deosebire între noi, căci le-a curăţat inimile prin credinţă. 10 Aşadar, de ce îl ispitiţi acum pe Dumnezeu, punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinţii noştri şi nici noi nu l-am putut duce? 11 Dar noi credem că suntem mântuiţi în acelaşi fel ca şi ei prin harul Domnului Isus”. 12 Atunci toată mulţimea a tăcut şi-i asculta pe Barnaba şi pe Paul, care explicau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între păgâni. 13 Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacob şi a zis: “Fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-şi aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său. 15 Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum este scris: 16 «După acestea mă voi întoarce şi voi înălţa cortul lui David care căzuse; voi reclădi ruinele sale şi îl voi reînălţa. 17 Pentru ca să-l caute pe Domnul cei care vor rămâne dintre oameni şi toate naţiunile asupra cărora este invocat numele meu, zice Domnul care face cunoscute 18 aceste lucruri din veşnicie». 19 De aceea, eu judec că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare, de animale sufocate şi de sânge. 21 Căci Moise, din generaţiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1-2a.2b-3.10 (R.: cf. 3)
R.: Vestiţi tuturor popoarelor lucrările minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.
1 Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2a Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.
2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.
10 Spuneţi printre neamuri: “Domnul stăpâneşte!”
El a stabilit pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine;
el va judeca popoarele cu dreptate. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) “Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Rămâneţi în iubirea mea, ca bucuria voastră să fie deplină.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-11
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea! 10 Dacă păziţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc pentru darul Noului Legământ. Tu îl trimiți pe Duhul Sfânt în inima mea pentru ca să respect acest legământ și să mă bucur de iubirea ta. Rămâi în sufletul meu și copleșește-mă cu harul tău. Luminează-mi mintea cu înțelepciunea ta și întărește-mi voința pentru a reuși să trăiesc în caritate.
A rămâne în iubirea Tatălui
În timpul ultimei cine, Isus îi introduce pe discipolii săi în misterul profund al iubirii trinitare și al Noului Legământ. Primul verset din Evanghelia de astăzi vorbește despre iubirea veșnică dintre Tatăl și Fiul. Duhul Sfânt, va dezvălui Isus, este legătura de iubire dintre Tatăl și Fiul. Duhul este cel care ne păstrează în această comuniune trinitară de iubire, care este și scopul final al misiunii Bisericii. Isus îi învață pe ucenicii săi că, în calitate de Fiu al lui Dumnezeu, respectă poruncile Tatălui și rămâne în iubirea Tatălui. Isus a fost întărit de Duhul Sfânt în timpul pătimirii sale pentru a se conforma în mod desăvârșit voinței Tatălui și pentru a rămâne solidar cu noi până la moarte (Evr 9,12-14). Prin moartea sa, Isus devine mediatorul Noului Legământ, după ce a intervenit pentru răscumpărarea fărădelegilor și a încălcărilor legii Primului Legământ (Evr 9,15). În același mod, rămânem în dragostea lui Isus prin respectarea poruncilor sale. Și noi suntem întăriți de Duhul Sfânt pentru a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru.
Responsabilitatea și bucuria Legământului
Îndemnul lui Isus de a păzi poruncile Tatălui face parte din rigoarea și responsabilitatea Noului Legământ. Așa cum Dumnezeu a încredințat vechea Lege poporului lui Israel ca responsabilitate a Legământului, iar acesta a acceptat-o (Ex 24,3-4), tot așa Isus acum oferă Noua Lege ucenicilor săi, iar aceștia o primesc cu bucurie. Isus le spune că, dacă vor fi credincioși poruncilor Noului Legământ, vor rămâne în dragostea lui Dumnezeu. Una dintre dificultățile Vechiului Legământ a fost incapacitatea poporului lui Israel de a-l respecta. În schimb, în Noul Legământ, suntem capacitați, prin harul Duhului Sfânt, să respectăm Noua Lege, noua poruncă a iubirii. Acest Nou Legământ nu poate fi niciodată desfăcut, deoarece a fost încheiat prin Sângele Fiului, care a rămas credincios până la sfârșit. Un rod al Noului Legământ și al rămânerii împreună cu Isus este bucuria. Această bucurie este bucuria lui Isus însuși: „o bucurie căutată și dobândită din ascultarea față de Tatăl și din dăruirea de sine în favoarea celorlalți” (Ioan Paul al II-lea, 25 iulie 2002). Paul ne învață că bucuria, iubirea și pacea sunt roade ale Duhului Sfânt (Gal 5,22). Duhul Sfânt infuzează în inimile noastre aceeași bucurie pe care a avut-o Isus, „bucuria fidelității față de iubirea care provine de la Tatăl” (Ioan Paul al II-lea, 19 iunie 1991).
Bucuria din timpul dezbaterilor de la Conciliul de la Ierusalim
Potrivit primei lecturi, din Faptele Apostolilor, bucuria lui Cristos a persistat chiar și atunci când discipolii au îndurat încercări. Se știe că primii discipoli ai lui Isus se bucurau chiar și în timpul persecuțiilor. Putem presupune că adevărata bucurie creștină a dăinuit și pe tot parcursul Conciliului de la Ierusalim (în anul 49 d. Cr.). Dezbaterile, și discuțiile din cadrul Conciliului s-au desfășurat toate în contextul rugăciunii și al carității creștine. Apostolii și bătrânii (prezbiterii) Bisericii au căutat cu seriozitate să descopere voința lui Dumnezeu și au căutat să înțeleagă semnele și minunile pe care Dumnezeu le săvârșea prin ei printre păgâni. La Conciliul de la Ierusalim, Petru a afirmat că atât evreii, cât și păgânii primesc darul mântuirii prin credință și prin harul lui Cristos, nu prin circumcizie și prin jugul împovărător al Legii vechi. A le cere credincioșilor proveniți dintre păgâni să se supună circumciziei și Legii Vechi ar fi însemnat să îl pună pe Dumnezeu la încercare (precum israeliții în deșert) și nu ar fi făcut decât să pună un jug împovărător asupra celor care proveneau dintre păgâni. Iacob cel Mic (fiul lui Alfeu și fratele Domnului) a fost de acord cu Petru: „judec că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu”. Dar Iacob mai învață și că, în conformitate cu Legea (Lev 17,8-18,30), credincioșii proveniți dintre neamuri ar trebui să se abțină de la trei lucruri: să nu mănânce carne sacrificată zeilor păgâni; să se ferească de imoralitate și de carne cu sânge în ea sau carne de la animale care nu au fost scurse de sânge în mod corespunzător. Iacob era îngrijorat de faptul că, dacă credincioșii proveniți dintre păgâni ar face astfel de lucruri, aceasta ar distruge unitatea și comuniunea dintre creștinii evrei și cei dintre neamuri. Iacob îl citează pe profetul Amos care anunța ziua în care Dumnezeu va reconstrui cocioaba dărâmată a lui David. Ca urmaș al lui David, Isus a realizat această restaurare și a reconstrui cortul lui David. Mai mult, această restaurare va semnala ziua în care toate națiunile păgâne îl vor căuta pe Domnul și vor fi primite în rândul Poporului său. Credincioșii proveniți dintre păgâni sunt întâmpinați nu cu povara Legii Vechi, care era neputincioasă de a salva, ci cu harul și dragostea lui Isus Cristos, care mântuiește.
Doamne Isuse, tu ești Mântuitorul meu. Tu m-ai salvat din sclavia păcatului și din ghearele morții. Întărește-mă și astăzi pentru a rămâne alături de tine și pentru a împlini porunca de a te iubi. Revarsă Duhul tău asupra mea pentru a mă bucura de o bucurie adevărată și durabilă pe măsură ce mă îndrept spre bucuria veșnică a Paradisului.
Înțeleg care sunt roadele Duhului Sfânt în viața mea? Descopăr în viața mea bucurie, iubire și pace? Sunt capabil să discern dacă ceva provine de la Dumnezeu și manifestă roadele Duhului și dacă ceva nu este de la Dumnezeu și manifestă roadele Celui Rău?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: