NOUL TEMPLU
EVANGHELIA
El vorbea despre templul trupului său.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,13-22
Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis: “Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!” 17 Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: “Zelul pentru casa ta mă mistuie”. 18 Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: “Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?” 19 Isus le-a răspuns: “Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!” 20 Aşadar, i-au zis iudeii: “Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?” 21 Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, doresc să ascult cuvântul Tău atât cu o inimă cât și cu o minte dispusă. Fă ca ascultarea Cuvântului tău să ofere sufletului meu roadele pe care le dorești tu. Te rog să-mi mărești credința, pentru a reuși să privesc cu ochii tăi, caritatea, pentru a iubi cu inima ta, și speranța, pentru a aștepta cu încredere intervențiile tale minunate în viața mea.
Zelul față de Templu
De-a lungul vieții sale, Isus a manifestat o legătură deosebită cu Templul și o dragoste deosebită pentru acesta. La scurt timp după nașterea sa, Maria și Iosif l-au prezentat la Templu, când, animați de Duhul Sfânt, Simeon și Ana au profețit despre Prunc (cf. Lc 2,22-38). Isus mergea în fiecare an la Templu cu părinții săi, de Paște, iar când a împlinit doisprezece ani, a rămas acolo trei zile fără știrea părinților săi, pentru a arăta că trebuie să se ocupe de treburile Tatălui său” (cf. Catehismul Bisericii Catolice # 583). În timpul activității sale publice și, în special, înainte de Pătimirea sa, unele dintre cele mai semnificative întâlniri și discursuri ale sale le-a avut în Templu – cum ar fi apărarea femeii prinse în adulter (cf. In 8,1-11), discursul despre lumina lumii (cf. In 8,12) și vindecarea orbului (In 9,1-41). Cu toate acestea, cel mai dramatic rămâne momentul în care Isus i-a alungat cu biciul pe schimbătorii de bani, pe vânzătorii de animale și pe îngrijitorii lor din templu: Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie! Isus nu va înceta niciodată să apere cu zel onoarea Casei Tatălui său.
Închinarea în Duh și adevăr
În timp ce dragostea sa față de Templu era evidentă, în conversația cu femeia samariteană de la fântână, Isus a spus: Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím! 22Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. 23Însă vine ceasul – şi acum este – când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută (In 4,21-23). În acest fel, Isus nu numai că a profețit despre distrugerea Templului, dar a arătat că închinarea față de Dumnezeu nu se va limita doar la un anume loc. El ne învăța că va fi mai important să ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Sunt, prin urmare, parohiile și bisericile noastre irelevante? Nu, ele, ca locuri de adunare pentru celebrarea euharistică, rămân cruciale; Isus, însă, subliniază că întâlnirea noastră cu Dumnezeu trebuie să rezoneze de asemenea și în sufletul nostru – atât în interiorul Bisericii, cât și în afara ei.
Templul Trupului său
Isus le-a răspuns și le-a zis: Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica! Templul Vechiului Legământ a fost înlocuit de cel nou – Trupul lui Cristos. Dacă prezența lui Dumnezeu a fost reală în templul din Ierusalim, cu atât mai mult a fost în Întruparea Fiului său veșnic. Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl (In 14,9). Eu şi Tatăl una suntem (In 10,30). Totuși, acest nou templu nu se limitează doar la Trupul înviat al lui Isus, ci, prin extensie, și la Biserica sa: Cristos este capul trupului, Biserica… Capul și mădularele formează ca și cum ar fi una și aceeași persoană mistică (cf. Catehismul Biserici Catolice # 792, 795). Este greu de înțeles modul în care suntem chemați să ne unim cu Domnul în Biserică: Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea! (In 15,9).
Doamne Isuse, cred că cea mai profundă dorință a inimii mele rămâne aceea de a fi cunoscut și iubit de tine pentru ceea ce sunt. Mă minunez pentru modul în care darul de a fi profund unit cu tine în Trupul tău Mistic, Biserica, corespunde acestei dorințe. Ajută-mă să trăiesc cu conștiinciozitate și generozitate comuniunea cu tine și cu semenii mei. Ajută-mă să am pentru Biserica ta aceeași dăruire pe care ai arătat-o tu pentru casa Tatălui. Fă să continui să apăr și să promovez Biserica prin toate cuvintele și faptele mele.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi formula o rugăciune spre folosul Bisericii și, dacă va fi posibil, voi face o scurtă vizită în fața ta, aflat în tabernacol.
Pentru o reflecție suplimentară:
Citiți despre Trupul mistic al Bisericii, un extras din Enciclopedia Catolică.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: