NU AM DUȘMANI

Nu știu ce-o fi istoric din ceea ce se povestește despre Ramon Narvaez, prim-ministru al unui guvern spaniol din secolul al XIX-lea.

De-a lungul guvernării sale se spune că a semnat sentința la moarte a 35.000 de dușmani.

Aflându-se pe patul morții, în anul 1886, preotul care îl îngrijea l-a întrebat, în aceste ultime momente, dacă era dispus să-i ierte pe toți dușmanii săi. El, foarte sigur, a răspuns:

– Dușmani? Părinte, dar nu am dușmani. I-am împușcat pe toți.

Modalitatea creștină de a nu avea dușmani nu este a-i împușca. Dacă am ști să-i privim pe toți ca prieteni, nu am avea dușmani. Pe oameni, în mare măsură, îi transformăm în ceea ce vedem la ei atunci când îi privim. Parafrazând evanghelia: „Privește-i pe ceilalți, pe fiecare în parte, așa cum vrei ca ei să te privească pe tine”.