„NU AM VÂRSTA…”

O pereche, ambii în jur de patruzeci de ani, erau logodnici de vreo douăzeci de ani. Într-o zi, ea se hotărăște și-i spune lui:

– Dragule, nu crezi că e timpul să ne gândim la căsătorie?

La care el, gânditor, răspunde:

– La vârsta noastră, cine crezi că ar mai vrea să ne ia în căsătorie?

Logodna trebuie să fie o stare tranzitorie. Scopul său este ca tinerii să se cunoască, să vadă dacă sunt făcuți unul pentru celălalt, să se îndrăgostească și să se căsătorească.

Însă în acest domeniu, ca și în celelalte, de altfel, există riscul de a se obișnui și de a transforma în permanent o situație care ar fi trebuit să fie provizorie. Iar atunci când tranzitoriul se transformă în permanent, oricine devine incapabil de a mai face vreo schimbare.

Doamne, fă ca niciodată să nu mă obișnuiesc cu defectele mele, cu ceea ce este provizoriu, cu ceea ce trebuie să se schimbe și să se îmbunătățească în viața mea!

Cel care nu înaintează dă înapoi. Fiecare pas dă forța necesară și cere să se facă încă un pas.

Fidelitatea față de Dumnezeu nu este ceva static, ci profund dinamic. Fidelitatea de ieri nu mai este de ajuns astăzi. Tocmai această fidelitate de ieri poartă cu sine un har care ne face capabili și ne cere să înaintăm astăzi un pic mai mult decât ieri.

Fidel este acela care luptă în fiecare zi pentru a crește în iubirea față de Dumnezeu și față de frații săi.