NU ESTE UN MOMENT MAI BUN CA ACUM
EVANGHELIA
Sunteţi fiii celor ce au ucis profeţii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,27-32
În acel timp, Isus le-a spus: “Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Vă asemănaţi cu mormintele văruite care strălucesc frumos pe dinafară, dar în interior sunt pline cu oase de morţi şi cu toată putreziciunea. 28 Tot aşa şi voi, pe dinafară păreţi drepţi înaintea oamenilor, dar înăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire. 29 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi monumentele drepţilor 30 şi spuneţi: «Dacă eram în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost complici cu ei la vărsarea sângelui profeţilor». 31 Astfel, voi înşivă daţi mărturie împotriva voastră că sunteţi fiii celor ce au ucis profeţii! 32 Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri”.
Cuvântul Domnului
Doamne, ajută-mă să te ascult cu inimă curată și să înving orice tendință de fariseism pe care o descopăr în inima mea.
Vai vouă!
Isus le-a explicat fariseilor că, deși păreau frumoși pe dinafară, în interior erau plini de putreziciune. El a privit direct în sufletele lor, așa cum o face și în sufletele noastre. Puterea, frumusețea și omagiile ne pot corupe. Dacă sunteți frumoși, lăudați-l pe Domnul. Dacă sunteți în poziții de conducere, așa cum erau fariseii, încredeți-vă în Domnul. Dacă sunteți omagiați, este pentru că Domnul Isus a permis acest lucru. Numai bazându-ne exclusiv pe Isus și nu pe propriile noastre forțe și calități vom evita să fim condamnați precum fariseii. Fie ca Isus să nu ne spună niciodată: „Vai vouă!”.
Prezent continuu
Isus a subliniat cât de absurd era ca cei care voiau să îl ucidă să pretindă că nu ar fi vrut să îi ucidă pe profeți. „Voi înşivă daţi mărturie împotriva voastră”, a remarcat el. O astfel de ipocrizie nu trebuie să se manifeste în viața mea. Dacă mâine vreau să fiu un erou, un lider creștin, un sfânt, această dorință va fi reală în măsura în care astăzi acționez în mod corespunzător. Dacă vreau să trăiesc o viață aproape Isus, dorința mea va arăta cât de dedicat îi sunt chiar în acest moment. Dacă vreau să devin cea mai bună versiune a mea, acum este un moment potrivit pentru a începe.
Gesturi bune vs motive incorecte
În condamnarea fariseilor, Isus a recunoscut că aceștia au făcut și fapte bune. Ei au construit și împodobit morminte pentru profeți… Însă au făcut aceasta pentru a părea sfinți și drepți. Caut validarea, afirmarea și admirația oamenilor, în special a celor apropiați mie? Sunt tentat să vorbesc întotdeauna numai despre mine și despre realizările mele? Am fost dispus să renunț la principiile mele doar pentru a mă integra undeva sau pentru a fi acceptat de alții? Domnul cunoaște slăbiciunile noastre și ne întinde brațele sale iubitoare în semn de iertare. Fariseii au respins invitația lui Isus. Haideți să renunțăm la deșertăciunile noastre și să acceptăm îmbrățișarea Domnului!
Doamne Isuse Cristoase, adesea tânjesc după mai multă lumină. Inima mea tânjește după un adăpost sigur, un cămin. Te implor, insuflă-mi în inimă încrederea permanentă că mă vei călăuzi. Nădăjduiesc în tine! Știu că tu ești adăpostul meu veșnic, portul meu sigur, garanția fericirii mele viitoare. Vreau să trăiesc mereu cu această încredere, pentru ca într-o zi să mă pot bucura pe deplin de ceea ce acum sper.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi pune în aplicare o intenție bună mai veche, ceva ce aveam de gând să fac de mult timp, dar nu am făcut încă.
Pentru o reflecție suplimentară:
Catehismul Bisericii Catolice 2014-2016
Progresul spiritual tinde la unirea mereu mai profundă cu Cristos. Această unire se numește „mistică”, pentru că participă la misterul lui Cristos prin sacramente – „sfintele taine, mistere” – și, în El, la misterul Sfintei Treimi. Dumnezeu ne cheamă pe toți la această unire profundă cu El, chiar dacă haruri speciale sau semne extraordinare ale acestei vieți mistice sunt acordate numai unora, în vederea manifestării darului gratuit făcut tuturor.
Calea desăvârșirii trece prin Cruce. Nu există sfințenie fără renunțare și fără luptă spirituală. Progresul spiritual implică asceza și mortificarea, care duc treptat la o viață în pacea și bucuria Fericirilor:
Cel care urcă nu încetează niciodată să meargă din început în început prin începuturi fără sfârșit. Cel care urcă nu încetează niciodată să dorească ceea ce deja cunoaște.
Fiii Sfintei noastre Maici Biserica nădăjduiesc pe drept harul statorniciei până la sfârșit și răsplata lui Dumnezeu, Tatăl lor, pentru faptele bune împlinite cu harul lui, în comuniune cu Isus. Păstrând aceeași regulă de viață, credincioșii împărtășesc „speranța fericită” a celor pe care îndurarea divină îi adună în „Cetatea sfântă, Ierusalimul cel nou, coborând din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru Mirele ei” (Ap 21, 2).
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: