NU ESTE VORBA DE A ȘTI

O bunică îi dă nepoțelei sale mai mari, de șase ani, șase euro și-i spune să-i dea jumătate surioarei ei mai mici, care are trei ani. Imediat aceasta îi dă surioarei trei monede, însumând cincizeci de cenți.

Bunica o întreabă:

– Dragă, dar nu știi că jumătatea a șase euro este trei euro?

Iar nepoata, foarte liniștită, îi răspunde: 

– Eu știu, bunico, sora mea însă nu.

Nu-i de ajuns să știi; trebuie și să vrei. Inteligența și voința sunt cele două facultăți care fac din noi oameni. Nu este de ajuns să te îngrijești de inteligență; trebuie  să perfecționezi voința.

Ca să ne formăm inteligența, există multă lume care ne ajută: părinți, profesori, lecturi… Întărirea și perfecționarea voinței reprezintă, înainte de toate, o muncă personală.

Voința, asemenea mușchilor, se întărește pe baza exercițiului, iar acest exercițiu constă în a face ceea ce vezi că trebuie să faci, chiar dacă uneori costă. Sau, ceea ce înseamnă același lucru, a căuta în viață împlinirea datoriei, în loc de căutarea plăcerii. Strădania de a sluji este antidotul egoismului.

„Am adormit și am visat că viața era bucurie. M-am trezit și am văzut că viața era slujire, Am slujit și am văzut că slujirea era bucuria” (R. Tagore).