Atunci când un preot merge pe stradă îmbrăcat în reverendă, aude multe lucruri neplăcute. Dar aude și lucruri plăcute și simpatice, mai ales din gura copiilor.

Iată câteva:

– Mamă, mamă, un papă! (Coincidea cu una dintre călătoriile lui Ioan Paul al II-lea în Spania.) – Tată, este Moș Crăciun?

– Nu – spune tatăl -, dar sunt foarte buni prieteni. 

– Tată, un sfânt!

– Aș vrea eu, fiule – răspunde preotul.

– Mamă, mamă, o Liturghie!

 

Preotul stârnește prezența supranaturalului, prezența lui Dumnezeu. Ioan Paul al II-lea, în Irlanda, spunea apropo de semnul exterior: „Nu contribuiți la îndepărtarea lui Cristos de pe străzi”.

Este interesantă, de asemenea, și identificarea preotului cu Liturghia. Fără îndoială, Liturghia este prima și specifica acțiune profesională a preotului.

Identificarea cu Cristos la sfânta Liturghie trebuie să fie menirea oricărui preot și a oricărui creștin. Sfânta Liturghie este Cristos care se jertfește, iar acest Cristos jertfit este modelul și este calea de urmat.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013