NU NE NAȘTEM, DEVENIM

Pe una dintre străzile Atenei, un fizionomist urmărea atent chipul lui Socrate. După ce l-a privit o vreme, și-a dat verdictul:

– Socrate este un mâncău, un afemeiat, un bețiv, un scandalagiu și un mincinos.

Auzindu-l discipolii, indignați, se pregăteau să-l pedepsească pe acel șarlatan care îndrăznea să-l insulte pe maestrul lor. Însă Socrate îi opri spunând:

– Liniștiți-vă! Acest domn spune adevărul adevărat. Eu aș fi toate acestea și chiar mai rău, dacă nu aș lupta să nu fiu astfel.

Socrate nu s-a născut „Socrate”, s-a făcut, a devenit.

Condițiile naturale – care sunt date în fiecare – influențează; și chiar mult. Educația care se primește, de asemenea, are mare importanță. În schimb, cel mai mare procentaj din ceea ce suntem este munca, strădania proprie. Ne facem. Mai mult decât „materialului” din care unul este făcut, se datorează luptei și efortului lui pentru a se face și a se îmbunătăți.

A urca presupune sudoare. A coborî, a te degrada, este foarte ușor. Și aici este valabilă vorba: „ceea ce merită costă”.